luni, 31 decembrie 2012

Astept cu inima deschisa sa daruiesc....


         Astazi este ultima zi din 2012.  Va vine sa credeti !? Parca ieri treceam in anul 2012. Asta e timpul merge fara oprire, chiar daca noi vrem din cand in cand o mica pauza. Mergem inainte si iata ca intram, cu pasi destul de mari si rapizi in 2013.
         Cred ca anul acesta a fost un an special pentru mine. Am trait clipe de neuitat, am calatorit, am vizitat multe locuri frumoase, am cunoscut oameni minunati, am reusit sa fac chestii pe care mi le propusesem. Anul care vine va fi o noua reusita. Sunt absolut convins. Astept cu inima deschisa sa daruiesc dragoste, zambete, fericire si sa pot sa ma bucur de fiecare clipa si incercare a vietii. Tuturor, le doresc un an nou fericit, sanatate si multe bucurii !
          Din pacate am si un mare regret ! Am pierdut o prietena buna, si nu ca ne-am certat ci din cauza orgoliului meu. Am vrut ca ei sa-i fie bine, dar nu m-am gandit cu adevarat cum ii este ei mai bine. Ea stie cel mai bine...Imi pare rau...Poate in noul an, voi avea curajul sa o vad pe strada si sa o salut, nu sa trec pe langa aceasta persoana ca pe langa un strain !
           A mai trecut un an... Sa va amintiti cu placere de toate implinirile, cu melancolie de toate clipele frumoase si cu incredere in tot ce nu ati reusit. Fiti bucurosi ca ati ramas aceleasi suflete calde !
           Nu lasati pe nimeni sa va distruga sufletul si pacea interioara !
           Noul an sa fie un volun nescris si sa aiba 365 de pagini goale. Va urez sa-l scrieti numai cu lucruri bune, cu impliniri si fericire pentru ca la sfarsitul cartii sa-l cititi cu bucurie !
          Cu mult drag, Sergiu
                        LA MULTI ANI !




ps: Le multumesc tuturor celor ce mi-au trimis mesaje cu urari de Craciun si totodata imi cer scuze ca nu am raspuns tuturor mesajelor.

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Un mic efort, pentru mai mult confort !

            Da, ce frumos suna. Putin efort pentru mai mult confort. Zapada a inceput sa se topeasca si apar ca ciupercile dupa ploaie gramajoarele de rahat lasate in urma de caini !
            Strada nu este tomberonul nimanui. Cu totii ne enervam cand calcam intr-o gramajoara (sau gramada) urat mirositoare aflata pe trotuar sau pe spatiul verde.
            Asadar, dragi stapani de catei, cand iesiti la plimbare cu patrupezii, nu uitati sa aveti intotdeauna la dumneavoastra cateva pungi de plastic sau de hartie cu care sa adunati excrementele catelului vostru, pentru a le arunca la cel mai apropiat cos de gunoi (ghena, pubela, tomberon)
            Desi sunt biodegradabile excrementele animalelor nu dispar peste noapte.
            Oamenii simpli va vor aprecia, poate chiar si cainele vostru.

luni, 24 decembrie 2012

Sarbatori fericite !

Dragii mei, va doresc sa aveti parte de un Craciun fericiti alaturi de cei dragi, chiar daca in ultimii ani nu am avut cu totii ceea ce ne-am dorit ! Din pacate o prietena a spus o vorba trista, dar adevarata, care mi se potriveste de minune ! "Craciunul este o perioada cand ai dor de casa, chiar daca esti acasa ! " Multumesc Emilia Iordache pentru aceasta vorba de duh. Eu, sincer va doresc sa aveti parte de sarbatori fericite, alaturi de cei dragi, oricare ar fi ei : familie, rude, prieteni, cunostinte, de oricine, numai sa fie bine. Va spun ca si anul trecut. Nu iertati ca a venit Craciunul, iertati daca trebuie si cui trebuie. Nu va lasati calcati in picioare si incercati sa nu confundati ORGOLIUL  cu ONOAREA ! E trist sa le confunzi, ca altfel vei avea de suferit. Va doresc sa NU va petreceti Craciunul     ASA . Asadar, va doresc sa fiti fericiyi alaturi de cei dragi. Eu sunt fericit. Nu suta la suta, pentru ca nici un om nu e, dar sunt fericit, ca la sfarsitul anului am reusit sa ma angajez.. Ma bucur ca pentru fiecare persoana sunt acelasi. Suntem cu totii diferiti, din fericire ! Va doresc sa aveti parte de liniste, de bucurie, sanatate si tot ce va doriti  sufleteste, nu material. Bucurati-va de prieteni.

LA MULTI ANI !

duminică, 9 decembrie 2012

Sunt fericit si ma simt bine !

            Sunt fericit si ma simt bine ! Nu, nu strig versurile de fericire ale stelistilor, dar sunt fericit. Toata vara am rabdat si uite ca acum, ultima luna a anului imi aduce numai bucurii.
           Acum ceva timp am fost selectat printe primii 90 de voluntari pe tara. Vreau aici sa le multumesc voluntarilor de la Crucea Rosie Romana filiala Sector 6, pentru sprijinul acordat si directorului Radu Lihaci, care mi-a dat mana libera. Miercuri voi fi la gala voluntarilor. Chiar daca voi castiga sau nu premiul la acea gala eu si ceilalti voluntari stim ca cea mai mare bucurie este atunci cand mergem la cei neajutorati  si ii ajutam, iar ei ne multumesc cu lacrimi in ochi.
           Acum o luna o doamna ne-a dat noua (voluntarilor) strudele de mere, facuta din ingrediente care i le-am dat noi cu o luna inainte...Omul sarac da din putinul lui..Dar din dar se face rai. Asa a fost dintotdeauna ! Din toata tava ei, ne-a dat mai mult de jumatate si erau super bune ! Va poate confirma Oana Fodor sau Monica Corchez, care au gustat si ele din acele strudele. Ajuta, fara sa ceri nimic in schimb ! Fii om !
Exista bucurie mai mare pentru voi, atunci cand ii ajutati pe cei dragi si raspalata este un simplu MULTUMESC spus din suflet ? Daca e prea putin sa va fie rusine ! Sunteti materialisti !
          In alta ordine de idei, de maine incep serviciul ! Un job care ma face si el fericit. Voi fi tot curier !
Asadar, SUNT FERICIT SI MA SIMT BINE !
          Vreau sa le multumesc tuturor celor ce m-au sustinut in aceasta perioada in care am fost fara serviciu. Ca m-au ajutat financiar, sau prin incurajari ca totul va fi bine ! Asadar, va multumesc dragi prieteni. Va stiti voi care !
           Asadar, incepe o noua fila din viata mea. Sper sa scriu cat mai mult in aceasta fila !
Ps: Le doresc sa aiba parte de multi, multi ani fericiti si sanatosi alaturi de cei dragi catorva prieteni, care astazi isi sarbatoresc ziua de nastere : Gudi Alexandra Luminita, Moisescu Beatrice Mihaela si Stan Mihai !

luni, 12 noiembrie 2012

Ziua metroului bucurestean

Cu ocazia împlinirii a 33 de ani, Metrorex organizează mai multe acțiuni.
1. Expoziţie de fotografii cu tema „Cu metroul prin Bucureşti" în parteneriat cu Asociaţia Bucureştiul meu drag. Cu această ocazie se va lansa şi pliantul de promovare "Cu metroul prin Bucureşti". Expozitia propune o călătorie prin intermediul fotografiilor atât prin subteran cât si prin punctele turistice ale Bucureştiului.
Vernisajul expoziţiei: miercuri 14 noiembrie 2012 -ora 19: 00 în staţia Piaţa Unirii 1.
2. Miniconcert de muzică clasică organizat în colaborare cu Asociaţia Arta nu muşcă.  Trei tinere talente, Ana Limban, Irina Movileanu și Camelia Ciobanu vor susține cu ocazia aniversarii metroului un concert de viori și violoncel. Astfel, peronul de metrou se va transforma – din nou – pentru ceva timp, în sală de concert.
Data: miercuri 14 noiembrie 2012 - ora 18: 30 în staţia Piaţa Unirii 1 în deschiderea expoziţiei de fotografie.
3. Spectacol omagial susţinut de Teatrul Masca – Statui vivante - spectacolul isi propune să ofere publicului calator momente de relaxare.
5. Ziua Porţilor Deschise – vizită la Dispeceratul Central - Bucurestenii sunt asteptati sa viziteze Dispeceratul Central.
Data: duminică 18 noiembrie 2012 începând cu ora 11:00.
6. Întâlnire cu oficiali ai Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii - în prezenţa mass media - în staţia Academia Militară.
Data: luni 19 noiembrie în intervalul orar 13:00 – 14:00.
Pe şantierul viitoarei staţii de metrou Academia Militară, ce face parte din tronsonul 1 Drumul Taberei – Eroilor al Magistralei 5 de metrou din Bucureşti, va avea loc o intâlnire cu oficiali ai Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii și alți invitati.

Melodia saptamanii : Smiley & Alex Velea ft. Don Baxter - Cai verzi pe pereti


luni, 29 octombrie 2012

Melodia saptamanii : What's up ft. Andra - K la meteo


Buna dimineata !

Da, suna atat de frumos acest mesaj, copiat ca de ficare data. De data asta o sa-l folosesc pentru mine. Buna dimineata, Sergiu. Da... De ce sa-mi spun mie asa ? Simplu. De astazi readuc blogul la viata si asta nu ca mi-am promis-o mie. Nu m-am automotivat niciodata. Intotdeauna altii au facut-o. Ce-i drept si de data asta altcineva a facut-o si i-am promis ca de azi ma apuc din nou de scris. Imi pare rau pentru timpul mort si vreau sa le multumesc celor peste 300. Nu spartani, ci prieteni, cunostinte, etc. ce au intrat pe blog in ultimele cinci luni de zile, chiar daca eu n-am mai scris nimic. Asadar, o sa ne vedem mai des pe aici. Voi schimba putin structura blogului, legata de postari. Voi publica in fecare zi de luni, melodia saptamanii. Melodie care trebuie sa ne  placa si sa ne reprezinte. Vinerea voi posta o melodie veche si buna ! Postaea legata de curiozitatile Bucurestiului, le voi face, dar mai rar. Asadar intre aceste doua postari, bineinteles ca o sa mai trantesc cate una alta. Asadar, INTRATI, INTRATI ! Am di tati ! Toate cele bune !

marți, 5 iunie 2012

Adio, dar raman cu tine.

Dragii mei, dupa apropae doi ani petrecuti la firma de curierat Best Letter Courier, mi-am dat demisia. Nu conteaza de ce, cum, cand, dar mi-am dat-o. Titlul postarii spune multe. Mi-a placut mult aceasta mneserie, tinand cont ca eu cu majoritatea colegilor care i-am avut aici, am lucrat la Best Curier. O alta perioada frumoasa din viata mea. Mi-a placut sa ma plimb demult. Mi-a placut si de asta am revenit. Per total, daca stau sa contabilizez am aproape 5 ani de curierat. Ah si ce mi-a mai placut. Viata merge inainte si de aceea si eu. Dupa cum bine stiti pentru un angajator, un angajat vine, munceste si pleaca. Nimic mai mult. Asta am fost si eu, un angajat. Acum momentan eu nu mai lucrez, sunt casnic. Am petrecut ani frumosi, si ma bucur cel mai mult ca unele persoane de acolo acum imi sunt prieteni. Da, stiu...prieten nu iti este oricine. Asadar Adio, draga meserie, dar raman cu tine.Trebuie sa tin cont ca in ultimul an de zile, am lucra zilnic in centrul istoric al Bucurestiului. Am vazut cum s-a tranfosrmat centrul Bucurestiului. Daca voi gasi la o alta firma, sau ceva de genul ca sa ma pot plimba voi fi in extaz. Va intrebati : de ce mi-am dat demisia, tinand cont ca-mi placea meseria. Da, asa este. Mi-am dat demisia, cu toate ca iubesc aceasta meserie, dintr-un simplu motiv. In ultima perioa de timp, nu mai luam salariu la timp, si asta ma scotea din pepeni, pentru ca nu stiam nimic concret. Asta este. Vreau sa le multumesc colegilor pe aceasta cale, care m-au ajutat, m-au intruit in anumite cazuri si totodata voi avea intotdeauna respect fata de ei. Va multumesc.

ps: Mai jos va prezint  un filmulet,  de prezentare al firmei  S.C. Best Letter Courier S.R.L.

miercuri, 30 mai 2012

BASARABIA, la muzeu !

Muzeul National de Istorie a Romaniei gazduieste expozitia " Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere " la sediul sau din Calea Victoriei nr. 12. Expozitia, care marcheaza 200 de ani de la anexarea jumatatii estice a vechiului principat al Moldovei de catre Imperiul Rus, este realizata in parteneriat cu Institutul Cultural Roman si va putea fi vizitata pana la sfarsitul lunii iunie. O versiune a acestei expozitii este pregatita la Chisinau si in mai multe orase din Republica Moldova. Pe 16/28 mai 1812 s-a semnat la Bucuresti, la Hanul lui Manuc, tratatul care incheia razboiul ruso-turc din anii 1906-1812,  in urma caruia Basarbia a fost anexata de Imperiul Tarist. La 200 de ani de la acel moment, expozitia aduce in prim-plan, prin intermediul hartilor, documentelor, imaginilor, publicatiilor si obiectelor, principale trasee diplomatice, evolutia frontierelor si a societatii acestei provincii.
              Deschiderea expozitiei de la Chisinau a fost deschisa luni, 28 Mai la Biblioteca Nationala a Republicii Moldova.
              Mergeti sa cunoasteti adevarata istorie a romanilor !


Ziua curiozitatii : Cum arăta vechiul Arc de Triumf din Bucureşti

Primul Arc de Triumf al Bucureștiului, pe modelul celor romane, a fost ridicat tot pe bulevardul Kiseleff, dar din lemn, în 1846, în onoarea domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, care vizita Bucureştiul.


Următorul Arc de Triumf a fost ridicat în onoarea domnitorului Carol I, întors de pe câmpul de luptă din sudul Dunării, la 15 decembrie 1877, la poarta Mitropoliei, fiind construit tot din lemn. Peste nici un an, la 8 octombrie 1878, trupele române care câştigaseră Războiul de Independenţă, au intrat în Bucureşti pe Şoseaua Kiseleff şi Calea Victoriei. La intrarea în Piaţa Victoriei, trupele au trecut pe sub un arc de triumf construit de inginerii Cerchez şi Cucu, angajaţi ai primăriei. Arcul a fost demolat ulterior.


Următorul Arc de Triumf ar fi trebuit inugurat cu ocazia încoronării regelui Ferdinand, de la Alba Iulia, din octombrie 1922. Totuși, Arcul de la București nu a fost gata la timp și a fost inaugurat a doua zi. Construit după proiectul arhitectului Petre Antonescu, Arcul se afla pe locul actualului Arc de Triumf. Pentru a fi inaugurat la timp, deși avea o fundație de beton, Arcul a fost făcut din lemn, stuc și paiantă, motiv pentru care s-a degradat rapid, în special basoreliefurile, care inițial erau cu adevărat impresionante.
În 1935-1936 a fost ridicat Arcul pe care îl vedem acum. Monumentul a fost dedicat participării României în Primul Război Mondial.


Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a prințului moștenitor Mihai și a membrilor guvernului României.


După venirea la putere a comuniștilor în România, Arcul de Triumf a fost „mutilat” prin scoaterea de pe părțile laterale a celor două texte ale proclamațiilor regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării României în războiul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922. De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe fațada sudică monumentului efigiile regelui Ferdinand Întregitorul, și ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, și au fost distruse, fiind substituite de două mari flori de piatră. După 1989, florile de piatră au fost date jos, și au fost montate două medalioane din bronz, ce înfățișează chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria, înlocuindu-le pe cele originale, dar inscripțiile de pe panourile laterale nu au fost reinstaurate.


Exista o legenda, care umbla prin popor, ca tovarsul Nicolae Ceausescu, a vrut sa daramen blocul de la Piata Victoriei ( cel care leaga Calea Victoriei de strada Buzesti ) unde se afla Comitetul Olimpic si Sportiv Roman, ca de pe Arcul de Triumf sa vada, nu doar Casa Presei Libere (denumita in regimul comunist, Casa Scanteii) ci si Palatul Parlamentului (denumita in timpul comunismului, Casa Poporului).
Toate cele bune !


miercuri, 23 mai 2012

De unde vin numele cartierelor din București ?

              Cartierele Capitalei au nume care provin de la boierii locali, evenimente istorice sau bresle de meserii. 
 
 
 
              O istorie interesantă se găseşte în originea numelui cartierului Balta Albă. Povestea spune că aici se afla o groapă de var unde, în vremea lui Caragea, se topeau cadavrele ciumaţilor. Când ploua, locul devenea o baltă.
               Zona Berceni a fost denumită astfel datorită grofului Miklós Bercsényi. Se zice că o ceată de husari, condusă de groful Miklós Bercsényi, s-au oprit undeva la sud de Bucureşti, în drumul lor spre turci. Nu se ştie însă dacă au luat o pauză sau dacă au rămas aici de tot, însă cert este că de atunci acea zonă a fost botezată „Berceni“.                Cartierul Băneasa îşi trage denumirea de la nevasta banului Dimitrie Ghica.
               Cotroceniul, unde în prezent se află sediul prezidenţial, se numeşte astfel de la regionalismul „a cotroci“, care înseamnă „a scotoci“, „a scormoni“.
               Legenda cartierului Colentina spune că această denumire vine de la „colea-n-tină“, cu referire la locul baltit unde Matei basarab i-ar fi fugărit pe turci, într-o bătălie. O vreme s-a numit şi „Olintina“.
                Depre zona Crângaşi, istoria spune că a existat cândva o prelungire din Codrul Vlăsiei, un crâng. Aici trăiau crângaşii.
               Cartierul Dămăroaia a fost, în trecut, moşia parcelată a boieroaiecei Maria Damaris.
               În istoria numelor cartierelor bucureştene este menţionat şi un nume de doctor. Spiridon Kristofi (căruia i se mai zicea Spirea), a ridicat, în 1765, pe Dealul lupeştilor o biserică numită Spirea Veche. De aici şi denumirea „Dealul Spirii“.
               „Dristor“ vine de la breasla piuarilor care şi-au avut satul în această parte a Bucureştilor. Meşterii piuari se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosită la fabricarea postavului şi dimiei. Piuarii fabricau «darste» şi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviţei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor.
               Drumul Taberei se numeşte astfel datorită lui Tudor Vladimirescu, care, în 1821, intră în Bucureşti pe la vest şi îşi aşează aici tabăra de panduri.
              Ferentariul, renumit astăzi pentru scandalurile din zonă, a primit unul dintre cele mai rafinate nume din Capitală, originea lui venind din latină, („Ferentarius“ – soldat din infanteria uşoară a legiunilor române). Unii spun că aici s-ar fi aflat câmpul de exerciţii al ferentarilor, din oastea lui Mihai Viteazul.
              Turcii şi-au pus şi ei amprenta pe Bucureşti. „Ghencea“ este un nume provenit din limba turcă. Pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga era şeful arnăuţilor din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică, Biserica Ghencei.
              Denumirile „Floreasca“ şi „Giuleşti“ îşi au originile de la numele boierilor care au stăpânit locurile respective, Floreştii, şi, respectiv, de la proprietatea boierească a Juleştilor.
              Strada Lipscani, una dintre cele mai tranzitate străzi de distracţie din Capitală, se numeşte astfel datorită negustorilor veniţi în Bucureşti cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig, care se numeau Lipscani.
             Despre cartierul Militari se spune că ar fi fost botezat aşa pentru că era zona de instrucţie militară şi unde o vreme a funcţionat „Pirotehnia Armatei“.
             Oraşul Pantelimon, de la periferia Capitalei, îşi are numele după Mănăstirea Sfântul Pantelimon. În greacă „pan“ înseamnă „tot“, iar „éléïmon “ se traduce „milă“. Astfel, Panteleimon înseamnă „cel milostiv“ sau „întreg milostivul“.
              Rahova, un alt cartier care şi-a „câştigat“ reputaţia de zonă de scandal, are un nume relativ nou şi vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în amintirea Războiului de Independenţă: Calea Griviţei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei şi Calea Dorobanţilor.
             „Sălăjanul“ este de asemenea un nume nou şi are originea de la Leon Szilaghi, cunoscut şi ca Leontin Sălăjan.
              Cartierul Titan îşi are denumirea de la fabrica de ciment „Titan“, construită la începutul secolului 20.
Despre Vitan, D. Papazoglu spune că „În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păşunea“.

marți, 22 mai 2012

Transpiratia, strica reputatia !


            O campanie de succes, trebuie repetata. Asa au spus si cei de la conducerea RATB, inainte de a veni vara, de  a veni caldura aia care ne lesina in autobuzele fara aparat de aer conditionat , tramvaie care nu au geamuri care se pot deschide sau troleibuze in care stai si tranpsiri, ca nu intra aer, asadar.....

                        (poza facuta la statia de metrou Piata Unirii 2 - Lanaga Hanul lui Manuc)

              Transpirația strică reputația. Bucureștenii vor primi deodorante cadou la abonamentele la mijlocele de transport în comun.
               Bucurestenii vor primi un antiperspirant roll-on Rexona la fiecare abonament cumpărat sau la fiecare reîncărcare a portofelului electronic, în perioada 14 mai – 15 iunie, în intervalul orar 14.00 – 15.00.
Ghișeele Regiei Autonome de Transport București intrate în campanie și semnalizate cu mesajele Rexona sunt următoarele: Big 2, de la Sun Plaza, Universitate, de lângă fostul bloc Dunărea, Romană, la ASE, Perla, Eroilor, Unirii 1, Unirii 2, Gara de Nord (Witing Coloane), Vânătorul, și Mihai Bravu, din zona Obor.
“Fiindca in Romania consumul de deodorant pe cap de locuitor este foarte redus fata de cel inregistrat in tarile din vestul Europei, Rexona a derulat in primavara anului 2007 o campanie de comunicare pentru a impulsiona cresterea consumului de deodorant. Campania, derulata pe TV, in revistele pentru femei, pe panouri stradale, pe autobuze si in metrou, a atras atentia asupra necesitatii de a folosi un deodorant in fiecare zi, cu sloganul “Transpiratia strica reputatia”.” – se arată pe site-ul Unilever, compania care a lansat campania, încă din 2007. Pe ghiseele care vor distribui aceste antiperspirante, se afla un PANOU, care anunta aceasta campanie ! In reclama apare o femeie. Problema e alta. Femeile se spala si sunt ingrijite, mult mai bine decat barbatii ! Oare aceste antiperspirante sunt unisex !? !? Ramane de vazut si de...simtit. Calatorie placuta ! ! !

miercuri, 16 mai 2012

Noaptea muzeelor 2012 (19-20 mai)

În noaptea de 19 mai 2012, muzeele bucureştene îşi aşteaptă vizitatorii la expoziţii, spectacole de muzică, dans, teatru şi film, proiecţii şi evenimente speciale interactive.
Pentru a-și stabili mai ușor propriul traseu, vizitatorii sunt invitați să folosească, ca și la ediția anterioară, harta cu programul Nopții Muzeelor în București, tipărită de Rețeaua Națională a Muzeelor din România cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național. Vizitatorii pot alege să-și petreacă noaptea de 19 spre 20 mai 2012 parcurgând atât muzee care și-au facut o tradiție din sărbătorirea acestui eveniment, cât și muzee sau organizații culturale care s-au alăturat în 2011 sau chiar în acest an.
 Participă:


Arhivele Naționale ale României
Centrul Cultural ArtSociety
Muzeul Naţional al Aviaţiei Române
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”
Muzeul Naţional Cotroceni
Fundația Löwendal
Muzeul Național al Țăranului Român

NOU Muzeul de Artă Veche Apuseană Dumitru Furnică-Minovici
Muzeul Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”
Muzeul de Artă “Vasile Grigore” – pictor și colecționar
Muzeul Național de Artă al României
NOU Universitatea Spiru Haret
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
Muzeul Bellu
Muzeul Naţional „George Enescu” (București, Sinaia)
Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi
Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”
Muzeul Naţional de Geologie
Muzeul Naţional de Istorie a României
Muzeul Naţional al Literaturii Române
Muzeul Municipiului Bucureşti
Muzeul Naţional de Artă Contemporană
NOU Biblioteca Naţională a României: World Press Photo România (Fundaţia Culturală EIDOS)
NOU Școala Centrală
NOU Muzeul Național al Pompierilor


Sper ca si R.A.T.B., pe langa liniile de noapte sa introduca alte linii care sa faca legatura intre aceste locatii !
Eu voi vizita Scoala Centrala (de fete), Muzeul  National al Pompierilor si Muzeul Municipiului Bucuresti.
Verificati adresa exacta, dar si programul fiecarui muzeu. Nu toate sunt deschise pana dimineata !! Asadar, spor la cultura ! ! !

miercuri, 9 mai 2012

Ziua curiozitatii : Poantele finalei LIgii Europa

• Deoarece joacă două echipe din Spania, imnul competiţiei va fi interpretat de Fuego.
• Regele Juan Carlos a spus că voia şi el să vină în România ca să se întâlnească cu omologul său, Hagi. Prinţul Felipe şi-a programat deja o întâlnire oficială cu Prinţul Cristea
• Mulţi dintre suporterii spanioli care s-au plimbat prin Bucureşti şi-au luat ca amintire portofelul sau telefonul înapoi.
• Autorităţile au organizat locuri speciale de bătaie între suporteri, unde au prioritate cei cu antecedente. Locurile vor fi păzite de jandarmi, ca să nu apară incidente.
• Ca să nu mai apară probleme pe National Arena, la pauză se va schimba şi gazonul.
• Pentru că sunt două echipe de limbă spaniolă, partida va fi difuzată pe Acasă.
• Borcea a văzut că Bucureştiul e plin de suporteri în alb-roşu şi s-a bucurat aşa de tare, încât chiar i-a scăzut mercurul din sânge.
• Ştiind că finala Europa League are loc în capitala României, mulţi suporteri străini şi-au cumpărat bilete de avion pentru Budapesta.
• Gigi Becali a luat la el nişte jucători într-o valiză şi a încercat să-i vândă antrenorilor celor două echipe spaniole.
• Arbitrii finalei Europa League s-au interesat dacă în ţara noastră toate meciurile durează 27 de minute şi dacă această regulă se aplică şi la partidele internaţionale.
• Jandarmeria a promis că va bate absolut gratuit, în speranţa că în felul acesta va atrage şi pe viitor suporteri din alte ţări.

Acest test este un pamflet preluat de pe www.timesnewsroman.ro

miercuri, 2 mai 2012

Top 8 utilizări neobişnuite pentru bere

Românii sunt mari consumatori de bere aşa că ştiu foarte bine cum să utilizeze acest lichid. Mai ales în această perioadă în care grătarele sfârâie cu mici şi cârnaţi, berea nu poate lipsi. Ce faci însă dacă după o petrecere ţi-au rămas nişte sticle pline doar pe jumătate cu bere. Este păcat să arunci berea aceasta pe care o poţi folosi în diverse moduri.

Iată câteva idei la care nu te-ai fi gândit.
             
             Poţi face baie în bere
Berea face minuni în cazul pielii. Aşa că data viitoare când îţi doreşti o baie lungă, umple cada şi scufundă-te în bere. Fii atent/ă la două lucruri: nu trebuie să cedezi tentaţiei şi să iei o gură de bere şi trebuie să nu ieşi afară în cazul în cazul în care este o zi fierbinte.
             Berea poate fi un calmant pentru stomac
Dacă te deranjează stomacul o cană de bere poate fi remediul de care ai nevoie:  alcoolul are un efect anestezic şi te ajută să scapi de durere. În plus, bere te ajută să scapi de mahmureală. Atenţie totuşi: nu apela la bere dacă suferi de gastrită sau ulcer.
             Dă strălucire mobilei cu bere
Berea dă strălucire mobilei de lemn. Toarnă o cană de bere fără CO2 pe o cârpă. Freacă bine mobila. Vei fi uimit/ă de efectul strălucitor pe care îl va căpăta mobila.
             Marinează carnea în bere
Berea este excelentă şi când este vorba de marinat. Chiar nu contează carnea pe care vrei să o pregăteşti: toate tipurile vor beneficia de pe urma unei marinări de câteva ore în bere. Bineînţeles că poţi adăuga şi alte ingrediente, spre exemplu ghimbir, piper şi tot ceea ce-ţi place astfel încât friptură să fie plină de savoare. 
                  Berea alungă limacşi 
Limaxul provoacă daune mari în grădini sau în livezi. În loc să foloseşti diferite substanţe chimice pentru combaterea acestor dăunători, mai bine cumpără o farfurioară pe care s-o plasezi plină de bere în grădină. Limacşi vor fi atraşi de miros se vor îmbăta şi vor rămâne în farfurioară. Înlocuieşte berea în fiecare zi. Cu puţin noroc vei scăpa de acest melc, iar legumele tale vor rămâne întregi.
               Fertilizează grădina cu bere
Drojdia de bere şi alte extracte din bere sunt foarte bune pentru plantele din grădină. Dacă ţi-a rămăs bere după petrecere n-o arunca, ci udă plantele din grădina cu ea. Plantele îţi vor mulţumi pentru trataţie.
               Berea este un şampom excelent
Berea „şampon” dă strălucire părului. Berea este o alternativă naturală la sampoanele obişnuite pline de chimicale. Amestecă o cană de bere cu un ou şi foloseşte mixul ca pe un şampon. De altfel, pe vremuri oul era un ingredient al şamponului, după care a fost înlocuit cu substanţe chimice. Nu uita totuşi, că mixutul de mai sus are un termen de valabilitate scăzut.
               Coca va fi mult mai bună dacă are bere în compoziţie
De obicei, atunci când faci un aluat foloseşti şi drojdie pentru ca acesta să crescă. Dacă înlocuieşti drojdia cu berea rezultatele vor fi spectaculoase. În cazul în care aluatul este prea gros, mai adăugă puţină bere, iar dacă este prea subţine adăugă făină. Aluatul astfel obţinut va fi cel mai gustos pe care l-ai făcut vreodată.
Sursa : www.sfatulparintilor.ro

vineri, 27 aprilie 2012

Muzica veche si buna : Vama Veche - Vama Veche

 Am ales un "video" neobisnuit. Fundalul este negru pe tot parcursul melodiei, pentru ca fiecare ascultator, sa viseze asa cum vrea...:))


miercuri, 25 aprilie 2012

Prostitutia din Bucuresti la inceputul secolului 20

Cuvântul "prostituţie" ne duce azi cu gândul la "peşti" afacerişti şi fetiţe zgribulite la marginea şoselei cu aspect de amărăciune, aşteptând clienţii obscuri să le umple norma zilnică. Dacă astăzi este un subiect controversat şi de multe ori tabu, în Bucureştiul interbelic prostituţia era acceptată şi chiar sprijinită de autorităţi.




„Nu era sector al Bucureştiului care să nu aibă câte cinci, şase bordeluri în perioada interbelică", ne spune istoricul Adrian Majuru. Prostituatele mai stilate îşi făceau meseria în stabilimente de lux de pe bulevardele Elisabeta sau Ferdinand, la Crucea de Piatră ori în propriile apartamente, însă multe îşi căutau clienţi prin hoteluri, magazine sau teatre.
Primele case de toleranţă sau case cu felinare roşii, au aparut în România la începutul secolului 20, cu toate că prostituţia se practica, evident, de dinainte.
Pe abonamentul la bordel existau indicaţii clare: NB (nota bene) Duminică şi Sărbători visitele se primesc numai dimineaţă din cauza aglomeraţiei.



Spre deosebire de evul mediu, unde practicantele erau aspru pedepsite (li se tăia nasul sau erau ucise), în epoca modernă s-a produs o schimbare de mentalitate care a făcut ca această "meserie" să nu mai fie condamnată, ci mai degrabă acceptată, legal sau doar tacit, ca un rău necesar.
"Fetiţele", înregistrate la poliţie
In anii 20, femeile care se îndeletniceau cu această meserie erau, cel puţin teoretic, obligate să se înregistreze la poliţie şi să meargă lunar la un control medical. În cazul prostituatelor din bordelurile cu felinar roşu, acest lucru era respectat, însa ele constituiau mai puţin de o treime din numărul total al "grizetelor" (aşa erau numite) de la acea vreme.
"Fetele" se distingeau prin tulpane (cele care lucrau în bordeluri) sau pălării excentrice (cele care lucrau pe cont propriu) şi erau în toate cazurile protejate fie de câte un personaj sus pus, fie de către diverşi indivizi care încheiau înţelegeri cu matroanele. Purtau denumiri amuzante precum "Cur de Fier", "Lia Magazia" sau "Napoleon" şi locuiau în aceeaşi clădire în care îşi aveau "locul de munca", o mare parte din câştiguri fiind rezervată pentru plata cheltuielilor de întreţinere şi chirie.

miercuri, 18 aprilie 2012

Ziua curiozitatii : APACA - De ieri pana azi !

APACA, abreviere pe care cu totii o credem ca o stim, inseamna de fapt Atelierele de Productie Armament si Confectiuni ale Armatei(A.P.A.C.A)
.
Imobilul APACA a fost desenat de un colectiv de arhitecţi din care au făcut parte M. Alifanti, H. Stern, A. Damian, G. Pavlu, I. Şerban, I. Ghica-Budesti, V. Krohmalnic. Proiectul de rezistenţă/beton a fost realizat şi coordonat de către echipele conduse de inginerii Emil Prager, Tiberiu Eremia, Emil Calmanovici. Prima aripă a clădirii APACA şi cantina/sala de festivităţi au fost realizate într-un timp record de 97 de zile, de către muncitori calificaţi şi brigadieri UTM-işti, lucrând în trei schimburi, fiind inaugurată la 1 mai 1948. Ulterior a fost construită cea de-a doua aripă. În anii 1980 imobilul a fost alterat prin adăugarea mai multor corpuri suplimentare, care au deteriorat imaginea monumentală a ansamblului.
 Pe Dealul Cotrocenilor a fost eidicata fabrica cunoscuta sub numele de  APACA. Aceasta a fost construita exact in locul in care in perioada interbelica a existat aici pentru o vreme "Pirotehnia Armatei", pentru  ca mai tarziu sa functioneze acolo "Atelierele de Productie Armament si Confectiuni ale Armatei", unde se produceau uniforme pentru militari. Denumirea de APACA s-a pastrat, desi in paralel i s-a spus pentru o vreme fabrica de confectii "Gheorghe Gheorghiu-Dej"
                La inceput, fabrica s-a situat pe Bulevardul regele Alexandru nr. 7, iar in vremea comunistilor adresa a fost Bulevardul Armata poporului nr. 7. Acum APACA este situata pe bulevardul Iuliu Maniu nr. 7 In zona aveti statia de metrou Politehnica si nenumarate mijloace de tranport in comun :61, 61, 69, 105, 139, 236 si 336..Langa APACA aveti molul AFI PALCE COTROCENI.
Acum  o sa pun cateva poze din ziarele acelor vremuri : Universul, Timpul...







sâmbătă, 14 aprilie 2012

Paste fericti !

Oameni buni, a sosit si Pastele...O sarbatoare care duce multi oameni la biserica. Nu stiu cati, datorita vremii, dar multi. Sunt curios cati oameni vor da 'CHECK IN' ca sunt la biserica/manastire. Sunt curios si cati oameni vor da LIKE...Daca asa a a zjuns si sarbatoarea asta, e vai de curu' nostru. Nu sunt eu marele credincios, dar parca nici asa...Ma voi duce la biserica, voi lua lumina si o voi aduce acasa...Dupa aceea voi pleca in club. Doar si B.O.R. spune sa ne bucuram. Eu asa stiu sa ma bucur. Nu siu cat de bine, dar voi incerca. Am si eu BUBELE mele care tot au crescut...
Pre simt ca o sa vad pitipoancele fetele vor barfi intrele : ia uite-o p-aia cum e imbracata...Ce pantofi are...(alea alea) iar  badaranii, baietii vor vorbi despre fete, si despre fotbal...Nu ca ai avea ce sa vorbesti in timpul slujbei, dar daca tot te duci 10 minute la biserica, e bine sa lasi celelalte subiecte acasa ! Asadar, nu vreau sa mai aud de iepuras ! Aceasta traditie este copiata, ca si altele...In fine...Va doresc tuturor Paste fericit alaturi de cei dragi sufletului vostru si sa aveti parte de multa bogatie suflteasca !

miercuri, 11 aprilie 2012

DEZVĂLUIRI SENZAŢIONALE: Ştiai de hărţile secrete ale Sarmisegetuzei? Mai mult: DEZVĂLUIRI SENZAŢIONALE: Ştiai de hărţile secrete ale Sarmisegetuzei?

În 1993, România demara o amplă campanie de punere în valoare a cetăţilor dacice de la Grădistea şi verificarea unor informaţii ale itoricilor antici, care spuneau că pe aceşti munţi ar fi existat un oraş al dacilor. Un studiu multidisciplinar efectuat la faţa locului a pus în evidenţă faptul că sub ceea ce este acum decopertat există într-adevăr un oraş întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi.Cercetările au fost demarate de Ministerul Lucrărilor Publice, Ministerul Culturii şi Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizică a complexului de fortificaţii prin alte metode decât săpăturile arheologice.
Abia în urma acestui studiu, care să detalieze ce şi unde trebuie săpat, urma să aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor şi transformarea zonei într-o rezervaţie arheologică naţională, punct turistic de importanţă deosebită, cu protecţie armată din partea jandarmeriei, care urma să oprească ofensiva jefuitorilor de comori.
Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare. Fortificaţiile nu reprezintă doar cetăţi disparate aşezate pe culmile munţilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila montană, cu mai multe nuclee, întinsă pe o suprafaţă de 200 de kilometri pătraţi. Majoritatea vestigiilor sunt încă acoperite de pământ.
Din comisia formată au făcut parte specialişti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialişti în probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti şi specialişti în geodezie.
Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificaţiile sunt deosebit de complexe şi sunt suprapuse, în multe locuri, pe asezări mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului în care s-a lucrat, dăm exemplul grupului format dintr-un geodez şi un specialist în magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, căuta zonele de relief care păreau transformate pentru utilităţi militare. Al doilea instala magnetometrele şi trasa profilul subsolului în zona indicată.





                                                 Asa arata "modulul" de la Vartoape

 
                   Magnetometrul este un aparat care poate radiografia şi pune în evidenta elementele din subsol, la adâncimea dorită de operator. În acest caz sondajul a mers până la o adâncime de opt metri. Aşa au fost descoperite construcţiile scufundate în pământ, dar şi incintele subterane care i-au uluit pe cercetători.
Conform datelor din studiu, mega-aşezarea regilor daci, un complex militaro-civil, este situată pe masivul Şureanu, munte care coboara către est, nord şi vest în Podişul Transilvaniei, între râurile Sebeş şi Strei.
Fiecare înălţime a acestui munte a fost terasată de jos în sus. Fiecare terasă, care era locuită, era apărată de ziduri proprii. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetăţi fortificate. S-a mers până acolo încât fiecare cvartal al unei aglomeraţii urbane mai mari era la rândul lui apărat de un zid propriu.
În studiu, fiecare aglomerare urbană este numită «modul», fiecare era apărat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta erau mici, în general de cateva zeci de metri. Distanţele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depăsesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuinţele şi sanctuarele sale, aşa cum apar şi la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscută până acum.
Între aceste nuclee există însă numeroase terase cu urme de locuire străvechi, mai vechi decât perioada dacică clasică. De asemenea, aşezari civile se găsesc peste tot pe văile apelor dintre munţi. Totul pe o suprafaţă de aproximativ 200 de kilometri pătraţi.


                                         In zona Bildaru, suprafetele hasurate ascund ziduri subterane



                    Cea mai importantă descoperire din Munţii Orăştiei o reprezintă incintele subterane. În zona numita Vârtoape, pe o suprafaţă de aproximativ patru kilometri pătraţi există 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de până la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele precum camerele unei locuinţe. Este vorba de incinte naturale modificate de mâna omului. Multe dintre ele comunică cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleacă mai multe tuneluri către munţii din apropiere, unele partial prăbuşite.
Unul merge chiar către sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate câteva incinte subterane. În urma măsuratorilor a rezultat că în zona Vârtoape şi in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, construcţi cu o vechime mult mai mare decât cele de la Sarmisegetuza.
Conform studiului întocmit, acest oraş subteran, împreună cu toate construcţiile de la suprafaţă, mult mai numeroase decât cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificaţiilor, cu alte cuvinte centrul acestui mega – oraş străvechi.
Dosarul cu planurile siturilor antice găsite de echipa specială de cercetători a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la Ministerul Lucrărilorm Publice, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii şi UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetăţile pe listele UNESCO. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic excepţional.
”Programul a fost, din păcate, stopat, iar copii ale dosarului cu hărţile siturilor au ajuns, se pare, la hoţii de comori. Astfel reuşesc aceşti hoţi să meargă la punct ochit - punct lovit, pe un teritoriu atât de mare. Singurul impediment în calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Grădiştea”, ne-a spus Vasile Rudan, unul din membrii echipei de cercetători.Din analiza ulterioară a datelor a rezultat că cea ma mare parte a acestei aşezări, uriaşă pentru antichitate, a fost construită înainte de perioada dacică. Mai mult, comorile căutate acum de hoţi au fost îngropate înainte de perioada clasică a civilizaţiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: dacă romanii cuceritori au strâns tot aurul găsit la faţa locului, cum se mai găsesc comori de ordinul zecilor de kilograme în această zonă?


                 Asa arata "modulul" Costesti . Zonele hasurate indica prezenta unor constructii subterane

                       În anul 2007 a izbucnit un scandal politic în jurul a 15 brăţări dacice din aur sustrase din situl arheologic Sarmisegetuza. După cum au spus anchetatorii, brăţările au fost găsite în siturile de la Grădiştea de către hoţii de comori şi scoase apoi clandestin din România. Au ajuns în Statele Unite, unde un colecţionar american de bună credinţă a anunţat oficialităţile că aceste artefacte se comercializează pe piaţa neagră. Ulterior, statul român a recuperat o parte din ele şi a demarat o anchetă. În mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Năstase şi Dan Iosif, dar şi a altor zeci de parlamentari, au fost asociate cu dispariţia brăţărilor. Politicienii au fost anchetaţi de procuratură sub bănuiala că ar fi intermediat traficarea în ţară a două tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 brăţări dacice de aur.

miercuri, 4 aprilie 2012

Preşedintele care a unit Republica moldovenilor cu România




Ion Inculeţ a avut un rol hotărâtor în Unirea Basarabiei din 1918, apoi a murit de inimă rea când URSS a cotropit teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru.
128 de ani s-au împlinit ieri de la naşterea uneia dintre cele mai importante personalităţi din istoria României. Este vorba de Ion Inculeţ, cel care a condus, practic, Republica Democratică Moldovenească, din ianuarie până în martie 1918. El a avut un rol extrem de important în zădărnicirea proclamării unei republici bolşevice la Chişinău, la finalul primului război mondial, apoi în unirea Basarabiei cu România.
Ion Inculeţ s-a născut la data de 5 aprilie 1884, în satul Răzeni, pe atunci în judeţul Lăpuşna. Localitatea sa natală se afla aproape de Chişinău, oraş în care a studiat la Şcoala Teologică Ortodoxă şi la Seminarul Teologic Ortodox, după cei patru ani de studii primare în satul natal. Ion Inculeţ a fost unul dintre elevii eminenţi, însă, la finalul Seminarului, în loc să se îndrepte spre o carieră ecleziastică, el a decis să urmeze cursurile unei facultăţi de ştiinţe exacte. Astfel, el a devenit student al Facultăţii de Matematică şi Fizică a Universităţii din Dorpat, în Estonia de azi, la fel ca şi un alt erou al românilor basarabeni, Pantelimon Halippa, cu care apoi Ion Inculeţ avea să devină coleg în Sfatul Ţării de la Chişinău. Ion Inculeţ nu a rămas în Estonia decât un an. Apoi, el s-a transferat la Universitatea Imperială din Sankt Petersburg, capitala de atunci a Imperiului Rus. La finalul studiilor, Ion Inculeţ a devenit profesor de fizică şi matematică în diferite şcoli private din capitala Imperiului Rus.

Omul de încredere al lui Kerenski

În anul 1917, când ultimul ţar rus, Nicolae al II-lea, a abdicat, Ion Inculeţ s-a alăturat Partidului Socialist Revoluţionar. El a fost ales ca deputat în Sovietul din capitala rusă şi a devenit rapid unul dintre oamenii de încredere ai şefului social-democrat al guvernului provizoriu, Aleksandr Kerenski. În aprilie 1917, Ion Inculeţ a fost trimis, în fruntea unui grup de 40 de intelectuali basarabeni din Sankt Petersburg, redenumit Petrograd, la Chişinău. Fermecat de personalitatea lui Kerenski, Ion Inculeţ îşi imagina la început un viitor pentru Basarabia în cadrul unei Rusii democratice.

A oprit revoluţia bolşevică din Chişinău

Însă Revoluţia bolşevică din noiembrie 1917 i-a spulberat rapid aceste iluzii. Astfel că Ion Inculeţ a început, alături de alţi patrioţi basarabeni, pregătirile pentru declararea autonomiei Basarabiei. În noiembrie 1917, Ion Inculeţ a devenit preşedinte al primului Parlament de la Chişinău, Sfatul Ţării. În această calitate, el a avut un rol esenţial în înăbuşirea unei revoluţii bolşevice la Chişinău. În data de 6 ianuarie 1918, bolşevicii rusofoni au încercat să dea o lovitură de stat, să preia puterea la Chişinău şi să proclame o republică socialistă sovietică în Basarabia. Ion Inculeţ a acţionat cu fermitate. Trupele formate din foştii soldaţi basarabeni din armata ţaristă, dar şi detaşamente de voluntari ardeleni şi bucovineni, care luptaseră în armata austro-ungară, apoi fuseseră făcuţi prizonieri şi, în cele din urma s-au înrolat în Armata Regală Română, au reuşit să pacifice Basarabia şi să alunge bandele bolşevice. În acest context, în ziua de 24 ianuarie 1918, zi cu o mare încărcătură simbolică deoarece basarabenii aniversau Unirea Moldovei cu Valahia din 1859, Sfatul Ţării a proclamat independenţa Basarabiei, sub denumirea de Republica Democratică Moldovenească. Ion Inculeţ a devenit şef al statului. Din această postură, el a pregătit Unirea Basarabiei cu România, din 27 martie 1918.

Colaboratorul Brătienilor

Marele om de stat basarabean s-a bucurat de multă apreciere în Vechiul Regat. În toamna anului 1918, el a devenit membru al Academiei Române, la recomandarea lui Petru Poni. Apoi, Ion Inculeţ s-a alăturat Partidului Naţional Liberal şi a fost unul dintre colaboratorii apreciaţi ai Brătienilor. El a fost ministru de stat pentru Basarabia, apoi ministru al Sănătăţii, ministru de Interne şi ministru al Comunicaţiilor. În guvernarea lui I. Gh. Duca, din 1933 - 1937, cea care a scos România din Marea Criză Economică din 1929 - 1933, Ion Inculeţ a devenit viceprim-ministru. În anul 1940, el a suferit o mare decepţie când URSS a cotropit teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru. În noiembrie 1940, Ion Inculeţ a murit de inimă rea, la Iaşi.

miercuri, 28 martie 2012

Dictionarul drogatilor din Bucuresti !

         „Medicamente pentru mama”, „ouă” sau „minute”. Toate aceste expresii înseamnă, de fapt acelaşi lucru: cocaină. Cel mai scump drog de pe piaţa românească reprezintă totodată una dintre distracţiile preferate ale multora dintre clienţii cluburilor de lux din Bucureşti.
          500 kilograme de droguri au capturat poliţiştii români anul trecut. Din acestea, aproape jumătate sunt halucinogene de mare risc, cum ar fi cocaină, a căror valoare de piaţă ajunge la aproximativ 20 milioane de euro. Cifrele, deşi impresionante, reprezintă doar o parte din consumul real de stupefiante din România, căci acest obicei se răspândeşte tot mai mult în ţara noastră. Iar clienţii cluburilor de lux sunt principalii cumpărători de cocaină, cel mai scump drog de pe piaţa românească. Tocmai de aceea, câştigurile pentru traficanţi sunt colosale. La un kilogram din această substanţă distribuit în discotecile de fiţe se câştiga şi 100.000 de euro, scrie romanialibera.ro.
          Ionel Gae, cunoscut în cluburile de fiţe din Bucureşti şi ca „Bebe”, a fost reţinut în septembrie 2010 în timp ce primea din Spania un colet cu 600 de grame de cocaină, ascunsă în pereţii unei lăzi frigorifice. Reţinerea şi apoi arestarea lui „Bebe” puneau capăt astfel unei acţiuni de jumătate de an care a avut ca scop descoperirea unuia dintre principalii distribuitori de cocaină din cluburile Gaia, Fratelli şi Turabo.
Ionel Gae era foarte suspicios cu clienţii cărora le vindea halucinogene, se arată în rechizitoriul procurorilor, de aceea, pentru a intra în cercul său, ofiţerii Serviciului Antidrog Bucureşti s-au folosit chiar de un apropiat al traficantului, care a devenit ulterior martor protejat. „Bebe” le-a oferit codificat cocaină ofițerilor sub acoperire la preţul de 100 de euro gramul. Iar ei au cumpărat trei grame. „Ionel Gae păstra punguţele într-un pachet de ţigări, unde mai avea şi altele”, arată, într-o declaraţie de la dosar, unul dintre ofiţerii acoperiţi.
        


           Deşi probele erau suficiente pentru anchetatori, aceştia au decis să pună sub ascultare telefoanele lui Ionel Gae şi au descoperit că acuzatul discuta codificat cu clienţii săi. După arestarea sa, chiar „Bebe” a fost cel care le-a explicat procurorilor codurile. Astfel, gramele erau transformate în minute, de exemplu „10 minute = 10 grame”, dar cele două părţi mai foloseau şi alte expresii pentru a stabili întâlniri şi preţuri, precum: „să-mi spuneţi unde vă aduc maşina”, „vreau să îmi încarc cartela” sau „o sută de euro şampania”. Într-o discuţie interceptată, un client îi spune distribuitorului că aduce maşina la el, „la tinichigerie”. Apoi, în cadrul aceleiaşi convorbiri, clientul se răzgândeşte şi afirmă că un prieten „vrea să plece în concediu şi are probleme la jigleor”.

miercuri, 21 martie 2012

Biserica Sfanta Vineri, Drumul Taberei

               Biserica Sfanta Vineri cu hramul Sfanta Vineri si Sfantul Ierarh Martir Antim Ivireanul a fost ridicata dupa modelul Catedralei Sfintei Sofia din Constantinopol, in cartierul Drumul Taberei. Piatra de temelie a fost asezata in anul 2002, iar in 2007 bisrica a fost tarnosita.La temelia Bisericii au fost zidite caramizi din vechea biserica Sfanta Vineri din Bucresti, care a fost demolata abuziv, in 1987. Biserica are 37 de metri in lungime, 23 de metri in latime, iar inaltimea este de 33 de metri.
               Parohia Sfanta Vineri- Drumul Taberei a luat fiinta in anul 1998, in urma insistentelor credinciosilor din cartierul Drmul Taberei, care erau vitregiti de lipsa lacasurilor de cult. Astfel, la initiativa preotului Nicolae Burlan, a fost adusa o bisericuta de lemn dezasamblata din comuna Vicovul de Jos din Judetul Suceava si reasamblata pe un teren al Ministerului Apararii Nationale situat in strada Brasov, nr. 21C. Biserica din lemn a fost sfintita in anul 1998 cu hramul Sfintei Cuvioasei Parascheva
               Pentru ca biserica de lemn s-a dovedit neincapatoare pentru cei peste 1000 de credinciosi care participa in mod regulat la Sfintele slujbe, s-a luat hotararea de a se construi o biserica din zid, de dimensiuni mai mari, absolut necesara unui cartier, ca Drumul Taberei. In ziua de 29 septembrie 2002 a fost savarsita slujba de punere a pietrei de temelie a noii biserici, iar in data de 11 noiembrie 2007, in prezenta a mii de credinciosi, a fost tarnosita biserica Sfanta Vineri, nou construita
               Atasez o poza cu biserica Sfanta Vineri, cand era demolata si inca patru poze din acea poza (sectionata si marita). Toate pozele sunt alb-negru. Singura poza color este de la Biserica Santa Vineri Noua...










Date de contact Biserica Sfanta Vineri Noua :
                                                                     Strada Brasov, numarul 21C
                                                                     Telefon : 021/ 7464444
                                                                     R.AT.B. - 41, 105,168,268,368 si 668

ps : Acest sfarsit de saptamana il voi petrece alaturi de fratii mei, de peste Prut, la sarbatorirea celor 94 de ani de la unirea Moldovei cu Romania !

joi, 15 martie 2012

Ziua Curiozitatii - Cum s-au inventat micii

              Pe vremea când strada Covaci de azi se numea Strada Nouă, arteră abia trasată şi în curs de modernizare la mijlocul secolului al XIX-lea, Bucureştiul devenise focarul pregătirilor de schimbare revoluţionară, chiar şi din perspective culinare.
              Berăriile, cafenelele şi mai ales cârciumile deveniseră adevărate centre de propagare a noului şi locuri unde dezbaterile politice se întindeau până târziu în noapte.
Pe strada cea nouă, ulterior Covaci, pe locurile unde se unea cu strada Soarelui(astăzi o mică stradelă) se afla cârciuma lui Iordache renumită pentru varietatea cârnaţilor preparaţi la grătar de cârciumar.
              Un obişnuit al locului a fost publicistul, în vogă pe atunci, N.T.Orăşanu, care-şi pregătea pamfletele şi articolele de fond discutând timp îndelungat cu tabăra iubitorilor de progres.
Într-una dintre acele nopţi albe, când discuţiile contradictorii nu mai conteneau, cârciumarul Iordache a rămas fără maţe de oaie pentru a pregăti cârnaţii săi tradiţionali. Cum pofta mesenilor era în toi, N.T.Orăşanu i-a cerut cârciumarului să pună pe grătar amestecul de ingrediente al cârnaţilor rămaşi fără maţ. Iordache Cârciumarul a pregătit astfel ceva ce nici el nu ştia prea bine cum va ieşi, însă reţeta încropită atunci, la sugestia publicistului gurmand N.T.Orăşanu a rămas de pomină şi a traversat veacurile şi generaţiile. Într-acea noapte, cârciumarul Iordache a preparat întîia oară vestiţii mici. Porecliţi aşa din cauza mărimii foarte reduse în comparaţie cu verii lor cârnaţi „clasici”. Imaginea vestitului restaurant, ataşata acestui text, a fost tipărită în Anuarul Presei Române şi al lumei politice din anul 1912. Aşadar, locul de naştere al micilor a fost pe strada Covaci nr. 3, un de se afla resturantul „La idee”, tatăl lor a fost publicistul N.T.Orăşanu iar naş le-a fost, vestitul de-atunci cârciumar, Iordache N.Ionescu.

luni, 12 martie 2012

Melodia saptamanii : Mandinga - Zaleilah

Cu pieptul inainte...

                Oameni buni, suntem la jumatatea lunii martie si primavara se tot lasa asteptata Mie imi place frigul, dar conform calendarului acum ar fi timpul unei primaveri frumoase. Se pare ca inca nu avem parte de ea...Asta e, mergem cu pieptul inainte !
                Din pacate, la serviciu cred ca am zilele numarate. Sper totusi sa ma insel...Vineri am aut o discutie aprinsa cu unul din sefii mei. Asta e, daca nu ma duce capul, poate nu pot avea aceasta functie (meserie), cu toate ca-mi place la nebunie, pentru ca am activitate tot timpul si ce-i drept am si o zona  frumoasa de 'fructificat'. Asadar o sa vedem noi ce va fi.
                 In acest sfarsit de saptamana m-am distrat maxim, dar mai lipseau cateva persoane din tablou. e vorba de Alina Bucur si de Lorena Matei.Am fost cu Ada, Cristina Andrei Fudulica si iar un Andrei in club si ne-am distrat  super tare. Am dormit putin si asta nu ca am fost in cluburi, ci din cauza faptului ca Eliza (nepotica mea) m-a trezit sambata de dimineata la pra 7:30. De ce credeti ca m-a trezit la ora aceea ? Va spun eu :pentru ca ii era foame ! Am fost afara cu ea si sambata dar  si duminica, iar duminica m-a trezit la 10:30..Astept si eu sa via vara, cu toate ca-mi place iarna...Astept sa vina vara pentru ca vreau soare, mare si distractie. O sa va atasez cateva poze din acest sfarsit de saptamana. Va doresc o saptaman minunata..!



Si iat-o pe Eliza la 4:30 dimineata.

miercuri, 7 martie 2012

Problemele R.A.T.B.-ului identice cu ale I.T.B.-ului

          O ancheta a Televiziunii Romane, realizată în 1980, a scos la iveală un transport public depășit, prost manageriat și cu dotari rudimentare. Asta în contextul în care rețeaua de metrou avea doar șase stații iar pe hârtie traficul de suprafață „mergea” strună.
          În 1980 transportul public din București era zilnic pus la grea încercare. Numărul impresionant de fabrici din Vestul şi Sudul Capitalei trebuia „alimentat” dis-de-dimineaţă cu oameni ai muncii. Seara aceeași problemă: oamenii muncii trebuia trebuia transportaţi către cartierele-dormitor, pentru odihnă. Cum planurile lui Nicolae Ceauşescu cu metroul bucureştean erau abia la început, acum 32 de ani era funcţională doar magistrala 1 între Timpuri Noi și Semănătoarea (actuala Petrache Poenaru) cu o lungime a liniei de 8,63 km și 6 stații. În aceste condiții cele patru milioane de călătorii zilnice era asigurate în mare parte de transportul în comun de suprafaţă care trebuia să-şi facă loc, spre exemplu, printre cele 10.000 de vehicule care treceau într-o oră de flux intens prin intersecţia de la Universitate.


      Flux si reflux pe magistralele capitalei - o ancheta tvr din anul 1980

           Maşinile vechiului RATB, intitulat atunci ITB (Întreprinderea de Transport Bucureşti), transportau într-o oră, şi numai într-un singur sens, 35.000 de călători pe magistrala Nord -Sud, 20.000 pe magistrala Est-Vest şi 31.000 pe bulevardul Armata Poporului, arata ancheta Televiziunii Romane. Pe lângă cifrele prezentate, materialul aducea în prim-plan şi chestiuni care arătau putreziciunea sistemului: risipa de motorină din autobaze, timpul de aşteptare al călătorilor în stații care de multe ori sarea de 30 de minute, mizeria din autobuze sau kitsch-ul din cabinele şoferilor. Ancheta, intitulată “Flux şi reflux pe magistralele Capitalei”, are însă un strop de neverosimilitate: într-o societate cu economie planificată, în care propaganda de partid impunea ca până şi ştirile să respecte un anumit tipar, este aproape de neînţeles cum un astfel de material a putut aduce prejudicii de imagine unei companii de stat condusă de un politruc din nomenclatura comunistă.

           Problemele care sunt acum in trafic, nu sunt deazi, sau de ieri . In urmatorul clip, veti vedea ca probleme in trafic, erau si in anii 70. Cu toate ca erau putine masini, probleme erau..Un sofer al ITB-ului, spune ca aglomeratia se produce din cauza celor care au masini, ca stau acasa pana in ultima clipa, dorm mai mult si pleaca la serviciu cu cateva minute inainte de a intra la lucru...Ce gandire, ce om...Genial...Mare om.



          Chiar daca au evoluat lucrurile (mentalitatea angajatilor, dar si mijloacele de transport in comun), si acum sunt zone in care stai la autobuz de-ti vine rau. Sunt linii de tramvai care circula destul de des, dar nu poti urca in vagon, pentru ca este plin ! Ca si acum 30 de ani, managementul companiei este prost condus ! Daca vreti sa vizionati tramvaie, autobuze, troleibuze care apartineau regiilor de transport in comun din majoritatea oraselor din tara, dar si ex-tramvaie si alte automobile care apartieneau regiilor, va recomand saitul acesta www.ratb.stfp.net . Gasiti mijloace de transport in comun, de la fiecare linie de transport din Bucuresti, dar mai aflati si unde gasiti mijloace de transport asemanatoare.
          Daca sunteti pasionati de mijloacele de transport in comun (autobuze, tramvaie sau troleibuze) puteti vizita muzeul RATB, situat pe strada TRAPEZULUI nr 4, din sectorul 3, la complexul sportiv RATB ( Informaţii: 031.425.04.82 ). Puteti ajunge cu metroul pana la statia 1 Decembrie 1918. Muzeul se alfa in spatele pietei Trapezului..

          Daca nu v-am plictisit si mai aveti chef, puteti viziona urmatorul film didactic facut in anii 80 de ITB pentru instruirea controlorilor ( filmul este tradus si in engleza ! )
  p.s. - acest film dureaza aproape 48 de minute !


          Ca sa pun si cireasa de pe tort, va mai dau ceva de vizionat. Doua video-uri in care  veti vedea autobuze si troleibuze care au circulat in Bucuresti. In primul video autobuze si troleibuze care au circulat pana in 1990 dar si cateva autoutilitare, iar in celalalt filmulet, autobuze care au circulat in Bucuresti dupa anul 1990.

 p.s.- Astept comentarii
 Vizionare placuta..Toate cele bune !

sâmbătă, 3 martie 2012

Salvarea mea : GALOSII !

Salutare oameni ! Ce ati mai mai facut ? Cum o mai duceti ? Eu sunt bine...M-am recuperat saptamana trecuta cat am fost in concediu medical, si dupa ce m-am recuperat, bineinteles ca am fost si in club, sa recuperez...:)). Trebuia. Era doza mea de supravietuire...Ei bine, titlul se refera la altceva...La galosi...A inceput sa se topeasca zapada si prin urmare in bucuresti au aparut...acele lacuri in care poti si pescui (daca pui un peste in ea si te duci cu undita)..Nu se mai putea..mergeam cu ghetele si rezistau ele ce rezistau, pana cand luau apa..Ajungeam acasa cu picioarele fleasca...Ma gandeam cu groaza ca o sa vina primavara si va ploua in nestire...Asadar, am decis sa-mi cumpar altceva..Sa nu mai am piciorul ud..Ajung in Dechatlon sa-mi cupar alte incaltari..N-am gasit nimic. Aveau incaltari, dar nu marimea mea...Ajung in Auchan, si in celelalte magazine de galeria Auchan Militari...Degeaba am luat eu la picior magazinele alea, ca nu am gasit nimic pe plac...Uite asa am ajuns in Sir, Cora Lujerului, IDM Basarab si ultima locatie...Obor. Stiam ca acolo poti gasi orice (si haine copiate). Am luat la picior piata, magazinul in intr-un final am gasit minunatii galosi..Ei bine, am luat o pereche..Marimea 46, pentru ca 45 ma strangeau..E nu port eu atat, dar mergem mai departe...Am dat 15 lei pe ei si sunt minunati..Parca as fi o masina normala, dar caruia ii faci un upgrade...Sincer mi-a fost rusine sa ii port la serviciu, ca intru in tot felul de cladiri si institutii. Toata viata mea, am tinut la imagine..Chiar daca purtam un tricou vechi s-au decolorat, niciodata nu era murdar sau mirosea urat...Ei bine sunt pe deplin multumit de ei si de achizita facuta..Intr-un final i-am luat la serviciu...Si ma simt minunat in ei...
La sfarsitul lunii martie, daca voi avea banuti....imi voi indeplini un vis...Voi ajunge la Chisinau..Tare dor imi e de orasul ala...Vreau sa vad si noile troleibuze, pe care le-a achizitionat primaria orasului Chisinau, condusa de Dorin Chirtoaca...Mi-e dor...Vreau sa ma plimb prin parcul Stefan Cel Mare si Sfant...Vreau sa intru din nou in magazinele Bucuria si sa ametesc de atata ciocolata pe care o vad acolo...! Vreau sa ajung din nou...Vreau sa ma simt din nou bine...:)..Vreau sa ma vad  cu Ruxanda...Vreau ! Acum ma retrag...Va arat si cateva poze cu galosii..
p.s.- Am uitat sa va spun, dar galosii sunt si imblaniti...:D !



miercuri, 29 februarie 2012

Vine...vine primavara !

     Ziua de 1 Martie, Martisorul, dupa calendarul vechi, era considerata ca inceputul unui Nou An, sarbatoarea venirii primaverii.
      Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie si se sarbatoreste din timpul romanilor, cand se sarbatorea ca zeul Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.     Martisorul era format dintr-un fir rosu si unul alb, de care se atarnau monede de aur sau argint. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului.  Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana ce inflorea primul pom (de obicei, pana la sfarsitul lunii martie). Dupa aceea, cu snurul legau o creanga pomului, iar cu banul respectiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.
     Ziua scoaterii martisorului era marcata de o petrecere numita “bautul martisorului”.
Cu trecerea timpului, de snurul rosu-alb s-au legat monede de argint si de aur.
     In ziua de astazi, de acest snur se atarna obiecte artizanale, intruchipand diferite animale, flori, litere etc.
     Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche zeitate agrara, care in varsta moare si apoi renaste la echinoctiul de primavara.
     Martisorul este numita si “funia anului”, care se spune ca aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor. Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor si in multe alte obiceiuri stravechi. Impletirea celor doua culori simbolizeaza regenerarea vietii.
      Rostul snurului era ca, prin impletirea celor doua fire ce simbolizeaza unitatea contrariilor (lumina-intuneric, caldura-frig, iarna-vara), sa se aduca sanatate si paza de boli. Cele doua culori impletite mai simbolizeaza si dragostea si ura, viata si moartea, binele si raul.
Sarbatoarea traditionala de 1 Martie a devenit cu timpul un prilej de omagiere a sexului frumos.
     Scopul purtarii Martisorului este sa-ti apropii soarele. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, frumusete, veselie si sanatate, cinste si iubire. Daruind un un martisor este ca si cum ai darui o farama de soare.
     Un obicei de la sate este ca taranii sa puna copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca. Poporul mai stie ca martisorul trebuie purtat ca lucru sfant, nu ca pe o podoaba ori ca jucarie.
      Ca sa se respectam traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pana cand se arata semnele de biruinta ale primaverii: pina se aude cucul cantand, pana infloresc ciresii ori trandafirii, pana vin berzele sau randunelele. Dupa, martisorul nu se arunca, ci se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.
     Dincolo de obiceiuri si traditii, martisorul este o intrupare a bucuriei, a dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii salutam renasterea naturii odata cu venirea primaverii.
     Martisorul se poarta in zilele Babei Dochia, care sunt intre 1-9 martie si exista si acum obiceiul de a-ti alege o anume zi din aceasta perioada, care spune ca asa cum va fi in acea zi, asa va fi tot anul tau. O zi insorita va prevesti un an bun, iar una mohorata un an prost.
   Va doresc sa primiti cele mai frumoase Martisoare!

miercuri, 22 februarie 2012

Comoara pierduta a Bucurestiului


Comoara pierdută a Bucureştiului: apele minerale de pe Calea Văcăreşti


În urmă cu 141 de ani, bucureştenii aflau cu surprindere că, aproape de buricul târgului, au fost descoperite accidental izvoare minerale. Entuziasmul autorităţilor promitea ca Bucureştiul, datorită “faimoaselor stabilimente de la Văcăreşti”, să devină într-un timp foarte scurt o mare staţiune europeană. În prezent, din cauza lipsei de viziune, pe locul unde au fost găsite izvoarele curg acum sute de metri cubi de ape menajere.


Descoperirea care a pus pe jar comunitatea ştiinţifică autohtonă şi autorităţile publice locale ale vremii a fost făcută accidental. În Sudul uitatei mahalale Dobroteasa, pe locul căreia trec acum bulevardele Octavian Goga, Mircea Voda şi Nerva Traian, au fost descoperite trei surse de ape minerale feruginoase, de-a dreapta Dâmboviţei. Povestea începe cu un proiect amplu de infrastructură al Primăriei Capitalei, care presupunea şi construcţia mai multor poduri peste Dâmboviţa. Documentele municipalităţii arată că în primăvara anului 1871, lucrarea a fost preluată, prin licitaţie publică, de o subsidiară a unei companii franceze, condusă pe plan local de inginerul A. Berthon. Potrivit raportului înaintat primarului de la acea perioadă Scarlat Kretzulescu, muncitorii conduşi de acesta au descoperit cu prilejul “fixării fondaţiilor noului pod de fier de peste Dâmboviţa”, surse minerale în Calea Văcăreşti. Vestea a căzut cum nu se poate mai bine pentru un edil care abia câştigase alegerile locale. Scarlat Kretzulescu, luând în considerare „importanţa şi urgenţa lucrării pentru facerea fontanei de apă minerală” îl deleagă pe inginer „a face cuvenitele lucrări ce vor fi urgente” şi-l roagă „să poftească la primărie spre a se regula mai lămurit condiţiunile”, se arată într-o adresă aflată în arhivele fostei primării a Capitalei. O a doua notă, aflată în acelaşi dosar, cuprinde măsurile impuse prefectului poliţiei Capitalei, începând din ziua de 5 august 1871, „de a pune pază de agenţi şi a nu permite nimănui a lua apa de la acele izvoare până nu se va numi un consiliu medical spre a reveni asupra cantităţii de apă ce se poate lua de fiecare”. În presa vremii nu par să existe referinţe la o eventuală isterie pe marginea acestor izvoare minerale. Cert este că adresa primarului Kretzulescu dicta îngrădirea locului din cauză că „apa luată într-o cantitate nemărginită,… în loc de a face bine, cauzează rău”.





“Ia sifonu’, neamule!”
Analiza apelor minerale a revenit doctorului Gheorghe Obedenaru, o somitate a vremii sale în materie de antropologie şi balneologie. În urma studiului a rezultat un document de 14 pagini cu o concluzie pe măsură: „apa de Dobroteasa (Calea Văcăresci) se descompune puţine minute după eşirea sa din fontană, nu este transportabilă, n-are gust plăcut, este grea la stomac. Această apă dacă este făcută gazoasă, nu se mai descompune, se conserva bine, este transportabilă, este foarte uşoară la stomac. Cu apa din Bucureşci nu se poate face băi”, se arată în buletinul de analiză. Studiul doctorului Obedenaru includea şi o comparaţie empirică cu una dintre cele mai notorii ape minerale de la acea vreme: Apa Minerală Spa, produsă în localitatea cu acelaşi nume din Belgia, una din cele mai vechi şi cunoscute staţiuni balneare din Europa. „În această stare este tot la fel de bună ca şi apa de Spa adevărată, transportată aci de curând. Chiar cei cu mijloace mai bine ar face să cumpere apă de Dobroteasa, decât să cumpere apa de Spa transportata, deoarece de multe ori apele minerale aduse la noi în ţară sunt falsificate, ba şi cele adevărate pierd mult din calităţile lor, când sunt trimise de mai multe lune”. Îmbutelierea apelor de la Văcăreşti a fost o idee de afacere de milioane pentru o societate în care consumul de sifon era în vogă, astfel că raportul doctorului includea şi aspecte economice: „Apa din Drobroteasa făcută gazoasă, nu va putea costa mai mult de 50 de bani butellia şi cinci bani paharul. Este necesar să se installe un aparat cu care să se facă gazoasă apa cum iese din sorgint”, se arată în document.
Bucureştenii veneau la apele minerale de la Văcăreşti, mai ales dumincile şi de sărbători, când doamnele se adunau pentru a flirta cu tinerii de bon ton dar moda era ca fiecare să poarte în mână o ceşcuţă plină cu apă şi să se plimbe, de colo până colo, căci aşa era prescripţia medicală” (Constantin Bacalbaşa – “Bucureştii de altă dată”)
În acest context, antreprenorii nu au întârziat să apară.  C. Porumbaru, fabricantul de sifoane din acele timpuri a “primit” permisiunea de a lua apă gratuit de la izvoare şi de a o vinde ulterior, după îmbuteliere, la preţurile indicate de doctorul Obedenaru.








Olăneşti de Bucureşti, doar pentru băieţi deştepţi
Până la a fi date în folosită, viitorul izvoarelor a fost tranşat de o comisie de specialitate a Primăriei. Membrii acesteia, pe lângă faptul că au stabilit ca antreprenorul Porumbaru are dreptul să păstreze banii încasaţi în urma vânzărilor de apă minerală hotărăşte că izvoarele să fie date, gratuit, în antepriza, pentru ca, în schimbul lucrărilor de amenajare, să fie exploatate apoi timp de un an. Proiectul a fost câştigat de descoperitorul acestora. Inginerul A. Berthon a realizat lucrările de captare, al căror cost s-a ridicat la suma, fantastică pentru acele timpuri, de 63.938 de lei. Cu aceşti bani se puteau cumpăra, spre exemplu, 130 de milioane de butelii de apă minerală de la sifonarul Porumbaru.
Primăria face totuşi o serie de sacrificii băneşti şi ridică o galerie „rustică” de lemn, pentru „preumblarea malazilor”, astfel că la data de 17 mai 1872 „Fontana” de la Văcăreşti a fost inaugurată oficial.





După aproximativ o lună, un raport al serviciul medical al Municipalităţii „constată cu satisfacţiune că zisele fontane au fost vizitate cam de 200 de persoane suferinde”. Succesul acestora îl determină pe primarul Kretzulescu să-i invite pe proprietarii de omnibuze (n.r. – Trăsură asemănătoare cu diligenţa, care servea pentru transportul în comun al călătorilor, pe rute fixe) la discuţii şi să-i convingă să stabilească rute până la Văcăreşti. De altfel, multe diligenţe incluse în strategia de promovare a izvoarelor aparţineau fostelor hoteluri Concordia, Fieschi şi Patria. Din aceleaşi documente ale primăriei reiese că tot în 1872, exista “un drum de fier american”, denumire dată atunci primul tramvai cu cai, al cărui concesionar era un anume J. Slade.  Kretzulescu îi propune şi acestuia să înceapă lucrările, chiar în anul acela,  la „Calea spre fontana de ape minerale feruginoase de la Văcăreşti, căci va fi atât în profitul Dv. cât şi al Capitalei”.
„Apusul fântânilor”
Efervescenţa cu care autorităţile plănuiau viitorul balnear al Capitalei s-a mai stins după ce, în plină campanie de promovare, pe 27 iulie acelaşi an a avut loc un eveniment care ameninţa nu numai faima ci şi existenţa „Fontanei de la Văcăreşti”: izvoarele 1 şi 3 s-au oprit cu desăvârşire iar din izvorul 2 nu mai curgea decât puţină apă. După câteva zile însă, medicul-şef care supraveghea curele cu ape minerale ale pacienţilor anunţa că „apele întrerupte au revenit din abundenţă”. Pentru a asigura un debit mai mare izvoarelor Muncipalitatatea a luat măsuri ca Dâmboviţa să nu mai fie oprită la stăvilarul de la Şanţuri, situat în partea de Vest a oraşului.
„Ele (n.r. – Apele) aveau o cantitate mai mare de bicarbonat de fier decât cele din Occident, de la Spa, renumite şi foarte căutate de oamenii bogaţi din Europa şi din ţara noastră” (George Potra – „Din Bucureştii de altă dată”)
Un an mai târziu, Ministerul Agriculturii şi primăria Capitalei pregăteau participarea Principatelor Române la Expoziţia Universală de la Viena. Cum conflictele politice existau şi în acea perioadă, arhitectul Capitalei a distrus toate iluziile conducătorilor, arătând că niciuna dintre „pretenţioasele” realizări edilitare de atunci nu merita expusă între standurile de la Viena. Aşa se face că din partea Primăriei, au fost trimise doar şase „clondire” cu apă feruginoasă de la Văcăreşti. Discordiile politice au făcut în cele din urmă ca Bucureştiul să primească o medalie de argint pentru apele sale minerale.
Într-un mod aproape inexplicabil, orice referire la izvoarele de la Văcăreşti dispare din arhiva primăriei în 1877. O ultimă adresă este semnată de intendentul instituţiei ce solicită o sumă ridicol de mică pentru administrarea „faimoaselor” stabilimente de la Văcăreşti: 20 de lei pentru „două geamuri, un burete, patru mături, trei târnuri mari (n.r. – Mătură făcută din mărăcini sau din nuiele folosită la curăţarea străzilor), o broască la closete precum şi un om de ajutor la scoaterea apei din Fontana”.
Cei opt ani de existenţă a izvoarelor iau sfârşit în 1880 prin rectificarea cursului Dâmboviţei, după planurile inginerului Grigore Cerchez. Paradoxal, lucrarea a fost inaugurată cu fast de pe o scenă amplasată chiar pe locul izvoarelor şi ca o încununare a destinului absurd al “stabilimentelor” care ar fi putut înscrie Bucureştiul pe harta staţiunilor balneare, o sută de ani mai târziu, comuniştii au trecut prin acelaşi loc cu principala magistrală de canalizare a oraşului. Mai mult, chiar şi reabilitatea acestora a fost periclitată odată cu decizia comuniştilor de a ridica fabrici în inima oraşului, după cum spune  directorul pe Cercetare-Dezvoltare al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale, Adrian Feru: “Apele din subteranul Bucureştiului nu mai respecta norme de potabilitate din cauza poluării excesive. Reactivarea acelor izvoare reprezintă un risc mare”.
Info…
Hărţile cu amplasamentul celor trei izvoare sunt indescifrabile pentru neavizaţi. Modificările de infrastructură urbană, care au culminat cu sistematizarea Capitalei de către comunişti începută în 1974, au modificat radical zona respectivă. Însă suprapunând hărţile vechi cu harta de astăzi a Bucureştiului şi având ca reper cursul modificat al Dâmboviţei, cel mai probabil acestea au fost existat în spatele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, la intersecţia Străzii Panait Cerna cu Splaiul Unirii. (VEZI FOTO)