500 kilograme de droguri au capturat poliţiştii români anul trecut. Din acestea, aproape jumătate sunt halucinogene de mare risc, cum ar fi cocaină, a căror valoare de piaţă ajunge la aproximativ 20 milioane de euro. Cifrele, deşi impresionante, reprezintă doar o parte din consumul real de stupefiante din România, căci acest obicei se răspândeşte tot mai mult în ţara noastră. Iar clienţii cluburilor de lux sunt principalii cumpărători de cocaină, cel mai scump drog de pe piaţa românească. Tocmai de aceea, câştigurile pentru traficanţi sunt colosale. La un kilogram din această substanţă distribuit în discotecile de fiţe se câştiga şi 100.000 de euro, scrie romanialibera.ro.
Ionel Gae, cunoscut în cluburile de fiţe din Bucureşti şi ca „Bebe”, a fost reţinut în septembrie 2010 în timp ce primea din Spania un colet cu 600 de grame de cocaină, ascunsă în pereţii unei lăzi frigorifice. Reţinerea şi apoi arestarea lui „Bebe” puneau capăt astfel unei acţiuni de jumătate de an care a avut ca scop descoperirea unuia dintre principalii distribuitori de cocaină din cluburile Gaia, Fratelli şi Turabo.
Ionel Gae era foarte suspicios cu clienţii cărora le vindea halucinogene, se arată în rechizitoriul procurorilor, de aceea, pentru a intra în cercul său, ofiţerii Serviciului Antidrog Bucureşti s-au folosit chiar de un apropiat al traficantului, care a devenit ulterior martor protejat. „Bebe” le-a oferit codificat cocaină ofițerilor sub acoperire la preţul de 100 de euro gramul. Iar ei au cumpărat trei grame. „Ionel Gae păstra punguţele într-un pachet de ţigări, unde mai avea şi altele”, arată, într-o declaraţie de la dosar, unul dintre ofiţerii acoperiţi.
Deşi probele erau suficiente pentru anchetatori, aceştia au decis să pună sub ascultare telefoanele lui Ionel Gae şi au descoperit că acuzatul discuta codificat cu clienţii săi. După arestarea sa, chiar „Bebe” a fost cel care le-a explicat procurorilor codurile. Astfel, gramele erau transformate în minute, de exemplu „10 minute = 10 grame”, dar cele două părţi mai foloseau şi alte expresii pentru a stabili întâlniri şi preţuri, precum: „să-mi spuneţi unde vă aduc maşina”, „vreau să îmi încarc cartela” sau „o sută de euro şampania”. Într-o discuţie interceptată, un client îi spune distribuitorului că aduce maşina la el, „la tinichigerie”. Apoi, în cadrul aceleiaşi convorbiri, clientul se răzgândeşte şi afirmă că un prieten „vrea să plece în concediu şi are probleme la jigleor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu