În 1993, România demara o amplă campanie de punere în valoare a
cetăţilor dacice de la Grădistea şi verificarea unor informaţii ale
itoricilor antici, care spuneau că pe aceşti munţi ar fi existat un oraş
al dacilor. Un studiu multidisciplinar efectuat la faţa locului a pus
în evidenţă faptul că sub ceea ce este acum decopertat există
într-adevăr un oraş întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri
pătraţi.Cercetările au fost demarate de Ministerul Lucrărilor Publice,
Ministerul Culturii şi Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop
delimitarea fizică a complexului de fortificaţii prin alte metode decât
săpăturile arheologice.
Abia în urma acestui studiu, care să detalieze ce şi unde trebuie
săpat, urma să aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor
şi transformarea zonei într-o rezervaţie arheologică naţională, punct
turistic de importanţă deosebită, cu protecţie armată din partea
jandarmeriei, care urma să oprească ofensiva jefuitorilor de comori.
Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt
uluitoare. Fortificaţiile nu reprezintă doar cetăţi disparate aşezate pe
culmile munţilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila
montană, cu mai multe nuclee, întinsă pe o suprafaţă de 200 de kilometri
pătraţi. Majoritatea vestigiilor sunt încă acoperite de pământ.
Din comisia formată au făcut parte specialişti pentru detectarea
straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialişti în probleme
hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti şi specialişti
în geodezie.
Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificaţiile sunt deosebit
de complexe şi sunt suprapuse, în multe locuri, pe asezări mai vechi.
Pentru a avea o imagine a modului în care s-a lucrat, dăm exemplul
grupului format dintr-un geodez şi un specialist în magnetometrie.
Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, căuta
zonele de relief care păreau transformate pentru utilităţi militare. Al
doilea instala magnetometrele şi trasa profilul subsolului în zona
indicată.
Asa arata "modulul" de la Vartoape
Magnetometrul este un aparat care poate radiografia şi pune în
evidenta elementele din subsol, la adâncimea dorită de operator. În
acest caz sondajul a mers până la o adâncime de opt metri. Aşa au fost
descoperite construcţiile scufundate în pământ, dar şi incintele
subterane care i-au uluit pe cercetători.
Conform datelor din studiu, mega-aşezarea regilor daci, un complex
militaro-civil, este situată pe masivul Şureanu, munte care coboara
către est, nord şi vest în Podişul Transilvaniei, între râurile Sebeş şi
Strei.
Fiecare înălţime a acestui munte a fost terasată de jos în sus.
Fiecare terasă, care era locuită, era apărată de ziduri proprii. Pe
culmi au fost construite una sau mai multe cetăţi fortificate. S-a mers
până acolo încât fiecare cvartal al unei aglomeraţii urbane mai mari era
la rândul lui apărat de un zid propriu.
În studiu, fiecare aglomerare urbană este numită «modul», fiecare era
apărat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o
aglomerare urbana la alta erau mici, în general de cateva zeci de metri.
Distanţele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu
depăsesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuinţele şi
sanctuarele sale, aşa cum apar şi la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscută
până acum.
Între aceste nuclee există însă numeroase terase cu urme de locuire
străvechi, mai vechi decât perioada dacică clasică. De asemenea, aşezari
civile se găsesc peste tot pe văile apelor dintre munţi. Totul pe o
suprafaţă de aproximativ 200 de kilometri pătraţi.
In zona Bildaru, suprafetele hasurate ascund ziduri subterane
Cea mai importantă descoperire din Munţii Orăştiei o reprezintă
incintele subterane. În zona numita Vârtoape, pe o suprafaţă de
aproximativ patru kilometri pătraţi există 75 de gropi conice, de
diferite dimensiuni, unele cu diametre de până la 70 de metri. Aparatele
au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între
ele precum camerele unei locuinţe. Este vorba de incinte naturale
modificate de mâna omului. Multe dintre ele comunică cu platoul de
deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleacă mai multe
tuneluri către munţii din apropiere, unele partial prăbuşite.
Unul merge chiar către sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de
asemenea, au fost detectate câteva incinte subterane. În urma
măsuratorilor a rezultat că în zona Vârtoape şi in imediata apropiere se
afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv
sanctuare, construcţi cu o vechime mult mai mare decât cele de la
Sarmisegetuza.
Conform studiului întocmit, acest oraş subteran, împreună cu toate
construcţiile de la suprafaţă, mult mai numeroase decât cele de la
Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificaţiilor, cu alte
cuvinte centrul acestui mega – oraş străvechi.
Dosarul cu planurile siturilor antice găsite de echipa specială de
cercetători a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise
la Ministerul Lucrărilorm Publice, Institutul Pro Domus, Ministerul
Culturii şi UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetăţile pe listele
UNESCO. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi
să se realizeze un centru turistic excepţional.
”Programul a fost, din păcate, stopat, iar copii ale dosarului cu
hărţile siturilor au ajuns, se pare, la hoţii de comori. Astfel reuşesc
aceşti hoţi să meargă la punct ochit - punct lovit, pe un teritoriu atât
de mare. Singurul impediment în calea acestora este acum UNESCO, care e
cu ochii pe siturile de la Grădiştea”, ne-a spus Vasile Rudan, unul din
membrii echipei de cercetători.Din analiza ulterioară a datelor a
rezultat că cea ma mare parte a acestei aşezări, uriaşă pentru
antichitate, a fost construită înainte de perioada dacică. Mai mult,
comorile căutate acum de hoţi au fost îngropate înainte de perioada
clasică a civilizaţiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: dacă
romanii cuceritori au strâns tot aurul găsit la faţa locului, cum se
mai găsesc comori de ordinul zecilor de kilograme în această zonă?
Asa arata "modulul" Costesti . Zonele hasurate indica prezenta unor constructii subterane
În anul 2007 a izbucnit un scandal politic în jurul a 15 brăţări
dacice din aur sustrase din situl arheologic Sarmisegetuza. După cum au
spus anchetatorii, brăţările au fost găsite în siturile de la Grădiştea
de către hoţii de comori şi scoase apoi clandestin din România. Au ajuns
în Statele Unite, unde un colecţionar american de bună credinţă a
anunţat oficialităţile că aceste artefacte se comercializează pe piaţa
neagră. Ulterior, statul român a recuperat o parte din ele şi a demarat o
anchetă. În mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum
Adrian Năstase şi Dan Iosif, dar şi a altor zeci de parlamentari, au
fost asociate cu dispariţia brăţărilor. Politicienii au fost anchetaţi
de procuratură sub bănuiala că ar fi intermediat traficarea în ţară a
două tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia,
respectiv 15 brăţări dacice de aur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu