Primul Arc de Triumf al Bucureștiului, pe modelul celor romane, a
fost ridicat tot pe bulevardul Kiseleff, dar din lemn, în 1846, în
onoarea domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, care vizita Bucureştiul.
Următorul Arc de Triumf a fost ridicat în onoarea domnitorului Carol
I, întors de pe câmpul de luptă din sudul Dunării, la 15 decembrie 1877,
la poarta Mitropoliei, fiind construit tot din lemn. Peste nici un an,
la 8 octombrie 1878, trupele române care câştigaseră Războiul de
Independenţă, au intrat în Bucureşti pe Şoseaua Kiseleff şi Calea
Victoriei. La intrarea în Piaţa Victoriei, trupele au trecut pe sub un
arc de triumf construit de inginerii Cerchez şi Cucu, angajaţi ai
primăriei. Arcul a fost demolat ulterior.
Următorul Arc de Triumf ar fi trebuit inugurat cu ocazia încoronării
regelui Ferdinand, de la Alba Iulia, din octombrie 1922. Totuși, Arcul
de la București nu a fost gata la timp și a fost inaugurat a doua zi.
Construit după proiectul arhitectului Petre Antonescu, Arcul se afla pe
locul actualului Arc de Triumf. Pentru a fi inaugurat la timp, deși avea
o fundație de beton, Arcul a fost făcut din lemn, stuc și paiantă,
motiv pentru care s-a degradat rapid, în special basoreliefurile, care
inițial erau cu adevărat impresionante.
În 1935-1936 a fost ridicat Arcul pe care îl vedem acum. Monumentul a
fost dedicat participării României în Primul Război Mondial.
Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se
împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost
marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina
Maria, a prințului moștenitor Mihai și a membrilor guvernului României.
După venirea la putere a comuniștilor în România, Arcul de Triumf a
fost „mutilat” prin scoaterea de pe părțile laterale a celor două texte
ale proclamațiilor regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării
României în războiul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba
Iulia din 1922. De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe
fațada sudică monumentului efigiile regelui Ferdinand Întregitorul, și
ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, și au
fost distruse, fiind substituite de două mari flori de piatră. După
1989, florile de piatră au fost date jos, și au fost montate două
medalioane din bronz, ce înfățișează chipurile regelui Ferdinand și al
reginei Maria, înlocuindu-le pe cele originale, dar inscripțiile de pe
panourile laterale nu au fost reinstaurate.
Exista o legenda, care umbla prin popor, ca tovarsul Nicolae Ceausescu, a vrut sa daramen blocul de la Piata Victoriei ( cel care leaga Calea Victoriei de strada Buzesti ) unde se afla Comitetul Olimpic si Sportiv Roman, ca de pe Arcul de Triumf sa vada, nu doar Casa Presei Libere (denumita in regimul comunist, Casa Scanteii) ci si Palatul Parlamentului (denumita in timpul comunismului, Casa Poporului).
Toate cele bune !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu