Povestea prostului

Este o poveste suta la suta reala iar o asemanare cu personajele din aceasta poveste este o pura intamplare...
Dupa lungi perioade de aplicari la joburi, intr-un final la inceputul lunii ianuarie primesc un telefon de la o companie, care este interesata de serviciile mele. Eram in extaz...In sfarsit dupa 8-9 luni de zile, ma suna cineva care are nevoie de serviciile mele care sunt calificate..:D. De, am absolvit o facultate la cursuri de zi, dar nu dadusem examenul de licenta. Ce vroiam mai mult ? Era primul meu job pe domeniul pe care il absolvisem, experienta nu aveam...Era o mana cereasca pentru mine.
Toate bune si frumoase pana cand ma duc la interviu. Interviul l-am dat la fabrica, undeva la marginea pamantului...Nu-mi parea rau...Nu mai fusesem in zona aia de vreo 3 ani si ceva de cand nu mai lucrasem la firma de curierat...
Te telefon vorbisem cu o doamna pe nume Elena si nu mai stiu cum...La receptie aflu ca o cheama............(tot nu intelesesem).
Incepe asaltul intrebarilor, dar totusi raspund cu o lejeritate remarcabila....
Sunt ACCEPTAT ! Ma prezinta sefului de sectie, dar eu nu mai pot ramane sa-mi arate cate ceva, pentru ca venisem dupa o noapte nedormita de emotie, iar de dimineata fusesem la servici si aici ajunsesem la ora 14:00. Cu seful de sectie, trebuia sa ma intalnesc a doua zi, pentru perioada de proba. O perioada ce dureaza 5 zile si care este platita, chiar daca voi fi in continuare sau nu angajat.
A doua zi vin pentru proba, dar mi se spune sec : Nu poti ramane, ca nu ai instructajul de protectie la locul de munca. Cum domnul cu instructajul nu era, amanam pentru urmatoarea zi...
Revin a treia zi. Revin pentru protectia muncii, dar si azi mi se spune ca nu pot ramane, ca nu am adus pentru angajare anumite documente. Actul de identitate,o adeverinta de la medicul de familie sa ateste ca sunt sanatos si apt pentru munca, si inca o adevrinta de la facultate care sa ateste ca am absolvit acele cursuri de specialitate.
Zis si facut plec dezamagit de acolo ca inca nu pot incepe serviciul si ma ocup de acte...Medicul de familie nu mai era la serviciu si am amanat pentru urmatoarea zi , la facultate la ora aceea nu mai era nimeni...Am lasat-o balta.
A patra zi o incep dis de dimineata. Ma trezesc la 6 fara ceva ca sa pot sa ma spal si toate cele de dimineata, ca la 8 sa fiu acolo...Zis si facut. Ma trezesc, ma spal si plec. Pe drum mare foame ce ma ia. Eu care mancam acasa de dimineta, pentru ca eu nu concep sa plec de acasa dimineata nemancat, ma opresc la Mc. Mananc un meniu si plec linisitit spre facultate. Ajung pe acolo de la ora 8 si ceva pierd vremea pana pe la 10 si jumatate si o caruta de bani ce cheltui.....Plec extaziat si supraentuziasmat ca am reusit sa iau o adeverinta (de obicei iti pierdeai si zile sa iei ceva de de acel secretariat).
Ajung la medicul de familie, iau adeverinta si plec cu toate actele spre angajator...Cu mare veselie in suflet, si cu o bucurie care se citea pe chipul meu inaintez cu pasi mari si repezi. Ajung. Emotiile ma cuprind, cu toate ca nu eram la primul job. Trecusem deja prin multe, dar emotiile erau mari..Incep protectia muncii..cand deodata vine cineva si imi spune ca nu ma poate angaja. Intreb : De ce ? . Iar raspunsul vine : Aveti buletinul expirat...Am innebunit...Aflasem ca e expirat, dar dupa aceea am uitat...Cu toate ca eu cu acel buletin asa cum era, expirat, eu votasem. Am inceput sa-mi bag picioare, pule...Nu mai puteam de nervi...Dupa ras, urmeaza plans...Eram plin de nervi. PLIN. Daca cineva zicea sau schita la mine cu ceva, il mancam de viu. Il devoram.
Plec acasa hotarat sa-mi fac buletinul. iau acte, tot ce-mi trebuie si ma apuc si stau la coada...Dupa ce stau o ora si jumatate la coada, aflu ca nu pot sa-mi fac buletinul ca nu are cine sa ma ia in spatiu. Actul de proprietate al casei este pe numele tatalui, care este decedat. Succesiunea la casa nu am facut-o din lipsa de bani, dar si datorita jegmanirii pe care o fac notarii. Eram de acord sa dau 3500 de ron taxe la stat, dar sa ii dau notarului 2500 ron, mi separe exagerat de mult...Multa muie notarilor...
Imi spune o tipa ca pot face buletinul, dar sa fac o cerere de mana in care cer sa mi se faca verificarea domiciliului. A doua zi vin cu cererea, ca ieri se terminase programul si cand ajung in fata mi se spune ca nu decide acea doamna daca pot sa-mi fac buletinul si m-a chemat, urmatoarea zi, cu o alta cerere, ca sa vorbeasca cu sefa de la biroul 4, care ea decide sau nu daca mi se face verificarea domiciliului urmand eliberarea buletinului. Tipic romanesc, nu ? Totul pana la sef. Prin urmare sper sa nu pierd acel job. Mi-l doresc foarte mult, chiar daca eu luam doar 1000 de lei salariu pe luna. Era primul job pe specialitatea mea, mai ales ca nu am si experienta.
M-au intarit foarte mult vorbele ANGELEI care mi-a spus raspicat:
Angela Gramada: stii ce e important acum?
Angela Gramada: cat de mult vrei tu sa-ti schimbi viata
Angela Gramada: si daca iti doresti cu adevarat acest lucru vei reusi
Angela Gramada: la mine asa functioneaza
sunt_din_abecedar: o sa tin cont ! !
Mi-a dat multa putere in psihicul meu pierdut prin spatiu. Si am mers mai departe. Chiar daca am cheltuit multi bani si am facut cereri peste cereri. Merg mai departe. Drept dovada in ziua urmatoare primesc pe mail, citatul zilei : "Pasul indispensabil pentru a obtine lucrurile pe care ti le doresti in viata este acesta: hotaraste-te ce vrei" - Ben Stein.
Ce sa vreau mai mult ? Mi-au venit ca o mana ceresca aceste vorbe.
Eram hotarat, chiar sa-mi pun capat zilelor, tinand cont ca o sefa de birou ia decizia daca merit sau nu eliberarea unei noi carti de identitate. Cu toate ca am locuit in aceasta casa de la primele luni ale vietii...Legi de cacat, pentru ca suntem in Romania.
Acum astept raspunsul pana la sfarsitul lunii.. Pana tunci eu sunt ? Sau nu sunt ? Traiesc legal, sau nu ?
Doamne ajuta ! Pana data viitoare va doresc numai bine !