O ancheta a Televiziunii Romane, realizată în 1980, a scos la iveală un
transport public depășit, prost manageriat și cu dotari rudimentare.
Asta în contextul în care rețeaua de metrou avea doar șase stații iar pe
hârtie traficul de suprafață „mergea” strună.
În 1980 transportul public din București era zilnic pus la grea
încercare. Numărul impresionant de fabrici din Vestul şi Sudul Capitalei
trebuia „alimentat” dis-de-dimineaţă cu oameni ai muncii. Seara aceeași
problemă: oamenii muncii trebuia trebuia transportaţi către
cartierele-dormitor, pentru odihnă. Cum planurile lui Nicolae Ceauşescu
cu metroul bucureştean erau abia la început, acum 32 de ani era
funcţională doar magistrala 1 între Timpuri Noi și Semănătoarea (actuala Petrache Poenaru) cu o
lungime a liniei de 8,63 km și 6 stații. În aceste condiții cele patru
milioane de călătorii zilnice era asigurate în mare parte de transportul
în comun de suprafaţă care trebuia să-şi facă loc, spre exemplu,
printre cele 10.000 de vehicule care treceau într-o oră de flux intens
prin intersecţia de la Universitate.
Flux si reflux pe magistralele capitalei - o ancheta tvr din anul 1980
Maşinile vechiului RATB, intitulat atunci ITB (Întreprinderea de
Transport Bucureşti), transportau într-o oră, şi numai într-un singur
sens, 35.000 de călători pe magistrala Nord -Sud, 20.000 pe magistrala
Est-Vest şi 31.000 pe bulevardul Armata Poporului, arata ancheta
Televiziunii Romane. Pe lângă cifrele prezentate, materialul aducea în
prim-plan şi chestiuni care arătau putreziciunea sistemului: risipa de
motorină din autobaze, timpul de aşteptare al călătorilor în stații care
de multe ori sarea de 30 de minute, mizeria din autobuze sau kitsch-ul
din cabinele şoferilor. Ancheta, intitulată “Flux şi reflux pe
magistralele Capitalei”, are însă un strop de neverosimilitate: într-o
societate cu economie planificată, în care propaganda de partid impunea
ca până şi ştirile să respecte un anumit tipar, este aproape de
neînţeles cum un astfel de material a putut aduce prejudicii de imagine
unei companii de stat condusă de un politruc din nomenclatura comunistă.
Problemele care sunt acum in trafic, nu sunt deazi, sau de ieri . In urmatorul clip, veti vedea ca probleme in trafic, erau si in anii 70. Cu toate ca erau putine masini, probleme erau..Un sofer al ITB-ului, spune ca aglomeratia se produce din cauza celor care au masini, ca stau acasa pana in ultima clipa, dorm mai mult si pleaca la serviciu cu cateva minute inainte de a intra la lucru...Ce gandire, ce om...Genial...Mare om.
Chiar daca au evoluat lucrurile (mentalitatea angajatilor, dar si mijloacele de transport in comun), si acum sunt zone in care stai la autobuz de-ti vine rau. Sunt linii de tramvai care circula destul de des, dar nu poti urca in vagon, pentru ca este plin ! Ca si acum 30 de ani, managementul companiei este prost condus ! Daca vreti sa vizionati tramvaie, autobuze, troleibuze care apartineau regiilor de transport in comun din majoritatea oraselor din tara, dar si ex-tramvaie si alte automobile care apartieneau regiilor, va recomand saitul acesta www.ratb.stfp.net . Gasiti mijloace de transport in comun, de la fiecare linie de transport din Bucuresti, dar mai aflati si unde gasiti mijloace de transport asemanatoare.
Daca sunteti pasionati de mijloacele de transport in comun (autobuze, tramvaie sau troleibuze) puteti vizita muzeul RATB, situat pe strada TRAPEZULUI nr 4, din sectorul 3, la complexul sportiv RATB ( Informaţii: 031.425.04.82
). Puteti ajunge cu metroul pana la statia 1 Decembrie 1918. Muzeul se alfa in spatele pietei Trapezului..
Daca nu v-am plictisit si mai aveti chef, puteti viziona urmatorul film didactic facut in anii 80 de ITB pentru instruirea controlorilor ( filmul este tradus si in engleza ! )
p.s. - acest film dureaza aproape 48 de minute !
Ca sa pun si cireasa de pe tort, va mai dau ceva de vizionat. Doua video-uri in care veti vedea autobuze si troleibuze care au circulat in Bucuresti. In primul video autobuze si troleibuze care au circulat pana in 1990 dar si cateva autoutilitare, iar in celalalt filmulet, autobuze care au circulat in Bucuresti dupa anul 1990.
p.s.- Astept comentarii
Vizionare placuta..Toate cele bune !
Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările
miercuri, 7 martie 2012
marți, 3 ianuarie 2012
Ziua curiozitatii: Biserica Elefterie cel Nou
In vechiul Bucuresti, in zona Podului Eroilor Sanitari, exista o insula a raului Dambovita. Ostrovul adapostea un sat, construit in jurul schitului Sfantului Elefterie. In scrut timp, satul a devenit unul dintre cele mai frumoase colturi ale Bucurestilor.
Mahalaua din Ostrov, s-a format intre anii 1743 si 1744, cand Maxim Cupetul a construit Biserica Sfantul Elefterie Vechi. Insula Sfantul Elefterie era una foarte iubita de bucurestenii de altadata, pentru ca aici isi gaseau linistea. era o zona de agrement cu multa verdeata si ape curgatoare. Dupa rectificarea raului Dambocita, insula Sfantul Elefterie a disparut, iar in locul sau si-a facut apariatia cartierul Cotroceni. In acest cartier, care cunoaste o maxima dezvoltare dupa primul razboi mondial, se construieste biserica Sfantul Elefterie Nou, atunci cand vechea biserica devine neincapatoare pentru desfasurarea activitatilor parohiale.
Piatra de temelie a Biserii Sfantul Elefterie Nou a fost pusa in ziua de duminica, 29 iunie 1935. In acelasi an au inceput si lucrarile de constructie ale lacasului de cult, lucrari care au tinut timp de 36 de ani. Biserica a fost construita din donatiile cetatenilor. Cea mai mare donatie pentru aceasta constructie a fost a generalului Ion Georgescu si a sotiei acestuia, Smaranda, care au donat o suta de mii de lei.
(vedere dinspre Piata Operei- poza veche)
Donatiile pentru biserica erau anuntate atat in biserica, in presa centrala, cat si in buletinul Bisericii. Pe langa donatiile personalitatilor cu stare, la constructia bisericii au contribuit si concertele religioase organizate pentru strangerea de fonduri.
In 1971 biserica a fost terminata in totalitate si pe 29 iunie a avut loc sfintirea. La eveniment au participat patriarhul Justinian, episcopul-vicar Antonie, consilierii patriarhali, precum si alti preoti si diaconi. picturile din biserica au fost realizate de Vasile Rudeanu si Iosif Keber. Stilul adoptat de cei doi, a fost pictura meoclasica in fresca.
Biserica Sfantul Elefterie din Bucuresti, impresioneaza prin arhitectura, spatiul liturgic generos si prin slujbele oficiate aici. Un alt factor de atractie al acestui lacas este catapeteasma impunatoare. Aceasta este sculptata in lemn de cires si este unicat in Romania. Modelul este realizat dupa o catapeteasma din Skopje, Macedonia, iar icoanele sunt realizate de pictorul Stan Hermeneanu de la Govora, iconar renumit prin lucrarile executate la cele mai alese biserici din tara.
(vedere dinspre Piata Operei, 03.01.2012)
Biserica are dimensiuni monumentale si este asemanatoare cu bisericile: "Parcul Domeniilor", "C.A.M. Belvedere" si Mitropolia veche din Targoviste.
Biserica se alfa pe Strada cu acelasi nume Sfantul Elefterie, nr. 1, sector 5 (zona Eroilor) vis-a-vis, de Opera Romana.
Poti ajunge lejer in zona Eroilor cu metroul (M1 si M3) statia Eroilor, iesirea de la Opera si cu mijloacele de transport in comun de suprafata (R.A.T.B.), troleibuzele: 61,69,90,91,96 si autobuzele : 104,122,123,124,126,137,138,168,226,236,268,336,368 si 601.
Iubiti Bucurestiul ! Aveti de ce !
Mahalaua din Ostrov, s-a format intre anii 1743 si 1744, cand Maxim Cupetul a construit Biserica Sfantul Elefterie Vechi. Insula Sfantul Elefterie era una foarte iubita de bucurestenii de altadata, pentru ca aici isi gaseau linistea. era o zona de agrement cu multa verdeata si ape curgatoare. Dupa rectificarea raului Dambocita, insula Sfantul Elefterie a disparut, iar in locul sau si-a facut apariatia cartierul Cotroceni. In acest cartier, care cunoaste o maxima dezvoltare dupa primul razboi mondial, se construieste biserica Sfantul Elefterie Nou, atunci cand vechea biserica devine neincapatoare pentru desfasurarea activitatilor parohiale.
Piatra de temelie a Biserii Sfantul Elefterie Nou a fost pusa in ziua de duminica, 29 iunie 1935. In acelasi an au inceput si lucrarile de constructie ale lacasului de cult, lucrari care au tinut timp de 36 de ani. Biserica a fost construita din donatiile cetatenilor. Cea mai mare donatie pentru aceasta constructie a fost a generalului Ion Georgescu si a sotiei acestuia, Smaranda, care au donat o suta de mii de lei.
(vedere dinspre Piata Operei- poza veche)
Donatiile pentru biserica erau anuntate atat in biserica, in presa centrala, cat si in buletinul Bisericii. Pe langa donatiile personalitatilor cu stare, la constructia bisericii au contribuit si concertele religioase organizate pentru strangerea de fonduri.
In 1971 biserica a fost terminata in totalitate si pe 29 iunie a avut loc sfintirea. La eveniment au participat patriarhul Justinian, episcopul-vicar Antonie, consilierii patriarhali, precum si alti preoti si diaconi. picturile din biserica au fost realizate de Vasile Rudeanu si Iosif Keber. Stilul adoptat de cei doi, a fost pictura meoclasica in fresca.
Biserica Sfantul Elefterie din Bucuresti, impresioneaza prin arhitectura, spatiul liturgic generos si prin slujbele oficiate aici. Un alt factor de atractie al acestui lacas este catapeteasma impunatoare. Aceasta este sculptata in lemn de cires si este unicat in Romania. Modelul este realizat dupa o catapeteasma din Skopje, Macedonia, iar icoanele sunt realizate de pictorul Stan Hermeneanu de la Govora, iconar renumit prin lucrarile executate la cele mai alese biserici din tara.
Biserica are dimensiuni monumentale si este asemanatoare cu bisericile: "Parcul Domeniilor", "C.A.M. Belvedere" si Mitropolia veche din Targoviste.
Biserica se alfa pe Strada cu acelasi nume Sfantul Elefterie, nr. 1, sector 5 (zona Eroilor) vis-a-vis, de Opera Romana.
Poti ajunge lejer in zona Eroilor cu metroul (M1 si M3) statia Eroilor, iesirea de la Opera si cu mijloacele de transport in comun de suprafata (R.A.T.B.), troleibuzele: 61,69,90,91,96 si autobuzele : 104,122,123,124,126,137,138,168,226,236,268,336,368 si 601.
Iubiti Bucurestiul ! Aveti de ce !
miercuri, 28 decembrie 2011
Ziua curiozitatii : - Cum ne vedeau americanii in anii '40
In anul 1941 agentia guvernamentala americana insarcinata cu propaganda ( Office of war Information ) o angajeaza pe antropologul Ruth Benedict sa scrie un studiu despre cultura si comportamentul romanilor.
Studiul sustine ca romanii sunt, in primul rand, preocupati cu crearea imaginii de sine si analizeaza modul in care acestia concep formarea unei identitati in contextul social.
Conform concluziilor cercetatoarei, romanii se bucurau din plin de viata, iar oportunismul si agresivitatea erau considerate "arme" pe care orice individ le putea utiliza impotriva celor care ii indrageau fericirea.
Fara a veni sa viziteze Romania, Ruth Benedict, unul dintre cei mai mari antropologi ai tuturor timpurilor, eleva a lui Franz Boas ( supranumit si "parintele antropologiei"), scrie un studiu stintific, pe baza unor interviuri cu personalitati romanesti, studiu pe care il va finaliza in noiembrie 1943.
In cele 65 de pagini in care a scris despre romani, Benedict a trebuit sa prezinte comportamentul si atitudinea pe care o acestia o au in privinta razboiului. De asemenea, guvernul american dorea sa stie modul in care ar putea face propaganda contra trupelor inamice, dar si felul in care ar putea imbunatati legatura dintre trupele americane si populatia civila aliata sau inamica.
Lucrarea incepe cu o scurta trecere in revista a istoriei romanilor. Autoarea spune ca, desi din cele mai vechi timpuri populatiile de pe teritoriul actualei Romanii, au fost exploatate pe rand, mai intai de Imperiul Roman, apoi de cel Otoman, fortati la munca agricola de grecii care au primit pamant de la stat si cuceriti de Imperiul Hasburgic, romanii au reusit sa isi creeze o identitate istorica nationala. Desi lucrarea ROMANIAN CULTURE And BEHAVIOR a fost terminata in 1943, ea a fost tiparita mult mai tarziu, in Romania, fiind tradusa abia in anii 2000..
EU cred ca romanii de azi, nu se deosebesc de romanii din anii '40, cu mult. Si acum romanii viseaza la o imbogatire peste noapte...si nu mai zic de romancele noastre drage care pompeaza un car de bani in produse de infrumusetare, de intretinere si in haine. Cautati cartea, cumparati-o si citit-o. Merita...
Studiul sustine ca romanii sunt, in primul rand, preocupati cu crearea imaginii de sine si analizeaza modul in care acestia concep formarea unei identitati in contextul social.
Conform concluziilor cercetatoarei, romanii se bucurau din plin de viata, iar oportunismul si agresivitatea erau considerate "arme" pe care orice individ le putea utiliza impotriva celor care ii indrageau fericirea.
Romanii erau prezentati ca avand o dorinta arzatoare de a se imbogati cu orice chip si prin mijloace cat mai simple. Pasiunea lor pentru jocurile de noroc, o potentiala sursa de imbogatire, este consemnata si ea de catre antropolog.
Fara a veni sa viziteze Romania, Ruth Benedict, unul dintre cei mai mari antropologi ai tuturor timpurilor, eleva a lui Franz Boas ( supranumit si "parintele antropologiei"), scrie un studiu stintific, pe baza unor interviuri cu personalitati romanesti, studiu pe care il va finaliza in noiembrie 1943.
In cele 65 de pagini in care a scris despre romani, Benedict a trebuit sa prezinte comportamentul si atitudinea pe care o acestia o au in privinta razboiului. De asemenea, guvernul american dorea sa stie modul in care ar putea face propaganda contra trupelor inamice, dar si felul in care ar putea imbunatati legatura dintre trupele americane si populatia civila aliata sau inamica.
Lucrarea incepe cu o scurta trecere in revista a istoriei romanilor. Autoarea spune ca, desi din cele mai vechi timpuri populatiile de pe teritoriul actualei Romanii, au fost exploatate pe rand, mai intai de Imperiul Roman, apoi de cel Otoman, fortati la munca agricola de grecii care au primit pamant de la stat si cuceriti de Imperiul Hasburgic, romanii au reusit sa isi creeze o identitate istorica nationala. Desi lucrarea ROMANIAN CULTURE And BEHAVIOR a fost terminata in 1943, ea a fost tiparita mult mai tarziu, in Romania, fiind tradusa abia in anii 2000..
EU cred ca romanii de azi, nu se deosebesc de romanii din anii '40, cu mult. Si acum romanii viseaza la o imbogatire peste noapte...si nu mai zic de romancele noastre drage care pompeaza un car de bani in produse de infrumusetare, de intretinere si in haine. Cautati cartea, cumparati-o si citit-o. Merita...
Ruth Benedict (1887-1948)
vineri, 29 iulie 2011
Desteapta-te. romane !
Astazi, 29 IULIE, este ziua IMNULUI ! De aceea, cei care au trecut pe marile bulevarde ale capitalei, au vazut arborat drapelul Romaniei ! Astazi la Piata Tricolorului, adica in fata CERCULUI MILITAR, se va desfasura o ceremonie militara legata de ziua IMNULUI ! Pentru cei care nu mai stiu imnul il pot asculta aici, pe acest blog !
Imnul este scris de Andrei Muresanu, iar melodia ii apartine lui Anton Pann.
Poemul "Un rasunet" al lui Andrei Muresanu, redactat si publicat în timpul Revolutiei de la 1848, a fost pus pe note si cantat public pentru prima oara pe 29 iunie 1848, la Ramnicu Valcea. Poemul va deveni imn sub titlul "Desteapta-te, romane!", castigandu-si rapid mulţi sustinatori. Incepand din 1848, "Desteapta-te, romane!" a fost folosit în mai multe momente istorice, de exemplu în timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), cat si în cel al primului si celui de-al doilea Razboi Mondial.
De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în Romania, datorita mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poarta în el. Acesta a fost ai cazul în timpul Revolutiei romane din 1989, cand practic instantaneu si generalizat a fost cantat ca un adevarat imn national, inlocuind imnul comunist „Trei culori”.
Imediat dupa instaurarea dictaturii comuniste la 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I a fost fortat să abdice, "Deşteaptă-te, române!" ca si alte marsuri si cantece patriotice, au fost interzise, intonarea si fredonarea lor fiind pedepsite cu inchisoarea.
Timp de cativa ani „Desteapta-te, romane!” a fost si imnul national al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastra”
Imnul de stat al Romaniei este alcatuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpreteaza strofele 1, 2, 4 si 11.
Versurile imnului "Desteapta-te Romane"
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Imnul national al Romaniei se dovedeste a fi un testament romanesc adresat urmasilor si ,nu in ultimul rand ,umanitatii !
Imnul este scris de Andrei Muresanu, iar melodia ii apartine lui Anton Pann.
Poemul "Un rasunet" al lui Andrei Muresanu, redactat si publicat în timpul Revolutiei de la 1848, a fost pus pe note si cantat public pentru prima oara pe 29 iunie 1848, la Ramnicu Valcea. Poemul va deveni imn sub titlul "Desteapta-te, romane!", castigandu-si rapid mulţi sustinatori. Incepand din 1848, "Desteapta-te, romane!" a fost folosit în mai multe momente istorice, de exemplu în timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), cat si în cel al primului si celui de-al doilea Razboi Mondial.
De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în Romania, datorita mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poarta în el. Acesta a fost ai cazul în timpul Revolutiei romane din 1989, cand practic instantaneu si generalizat a fost cantat ca un adevarat imn national, inlocuind imnul comunist „Trei culori”.
Imediat dupa instaurarea dictaturii comuniste la 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I a fost fortat să abdice, "Deşteaptă-te, române!" ca si alte marsuri si cantece patriotice, au fost interzise, intonarea si fredonarea lor fiind pedepsite cu inchisoarea.
Timp de cativa ani „Desteapta-te, romane!” a fost si imnul national al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastra”
Imnul de stat al Romaniei este alcatuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpreteaza strofele 1, 2, 4 si 11.
Versurile imnului "Desteapta-te Romane"
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Imnul national al Romaniei se dovedeste a fi un testament romanesc adresat urmasilor si ,nu in ultimul rand ,umanitatii !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)