BASARABIA, la muzeu !

Muzeul National de Istorie a Romaniei gazduieste expozitia " Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere " la sediul sau din Calea Victoriei nr. 12. Expozitia, care marcheaza 200 de ani de la anexarea jumatatii estice a vechiului principat al Moldovei de catre Imperiul Rus, este realizata in parteneriat cu Institutul Cultural Roman si va putea fi vizitata pana la sfarsitul lunii iunie. O versiune a acestei expozitii este pregatita la Chisinau si in mai multe orase din Republica Moldova. Pe 16/28 mai 1812 s-a semnat la Bucuresti, la Hanul lui Manuc, tratatul care incheia razboiul ruso-turc din anii 1906-1812,  in urma caruia Basarbia a fost anexata de Imperiul Tarist. La 200 de ani de la acel moment, expozitia aduce in prim-plan, prin intermediul hartilor, documentelor, imaginilor, publicatiilor si obiectelor, principale trasee diplomatice, evolutia frontierelor si a societatii acestei provincii.
              Deschiderea expozitiei de la Chisinau a fost deschisa luni, 28 Mai la Biblioteca Nationala a Republicii Moldova.
              Mergeti sa cunoasteti adevarata istorie a romanilor !

Ziua curiozitatii : Cum arăta vechiul Arc de Triumf din Bucureşti

Primul Arc de Triumf al Bucureștiului, pe modelul celor romane, a fost ridicat tot pe bulevardul Kiseleff, dar din lemn, în 1846, în onoarea domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, care vizita Bucureştiul.

Următorul Arc de Triumf a fost ridicat în onoarea domnitorului Carol I, întors de pe câmpul de luptă din sudul Dunării, la 15 decembrie 1877, la poarta Mitropoliei, fiind construit tot din lemn. Peste nici un an, la 8 octombrie 1878, trupele române care câştigaseră Războiul de Independenţă, au intrat în Bucureşti pe Şoseaua Kiseleff şi Calea Victoriei. La intrarea în Piaţa Victoriei, trupele au trecut pe sub un arc de triumf construit de inginerii Cerchez şi Cucu, angajaţi ai primăriei. Arcul a fost demolat ulterior.

Următorul Arc de Triumf ar fi trebuit inugurat cu ocazia încoronării regelui Ferdinand, de la Alba Iulia, din octombrie 1922. Totuși, Arcul de la București nu a fost gata la timp și a fost inaugurat a doua zi. Construit după proiectul arhitectului Petre Antonescu, Arcul se afla pe locul actualului Arc de Triumf. Pentru a fi inaugurat la timp, deși avea o fundație de beton, Arcul a fost făcut din lemn, stuc și paiantă, motiv pentru care s-a degradat rapid, în special basoreliefurile, care inițial erau cu adevărat impresionante.
În 1935-1936 a fost ridicat Arcul pe care îl vedem acum. Monumentul a fost dedicat participării României în Primul Război Mondial.

Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a prințului moștenitor Mihai și a membrilor guvernului României.

După venirea la putere a comuniștilor în România, Arcul de Triumf a fost „mutilat” prin scoaterea de pe părțile laterale a celor două texte ale proclamațiilor regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării României în războiul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922. De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe fațada sudică monumentului efigiile regelui Ferdinand Întregitorul, și ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, și au fost distruse, fiind substituite de două mari flori de piatră. După 1989, florile de piatră au fost date jos, și au fost montate două medalioane din bronz, ce înfățișează chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria, înlocuindu-le pe cele originale, dar inscripțiile de pe panourile laterale nu au fost reinstaurate.

Exista o legenda, care umbla prin popor, ca tovarsul Nicolae Ceausescu, a vrut sa daramen blocul de la Piata Victoriei ( cel care leaga Calea Victoriei de strada Buzesti ) unde se afla Comitetul Olimpic si Sportiv Roman, ca de pe Arcul de Triumf sa vada, nu doar Casa Presei Libere (denumita in regimul comunist, Casa Scanteii) ci si Palatul Parlamentului (denumita in timpul comunismului, Casa Poporului).
Toate cele bune !

Melodia saptamanii : Loreen - Euphoria (live 2012 Eurovision)

Muica veche si buna : Cargo - Daca ploaia s-ar opri

De unde vin numele cartierelor din București ?

              Cartierele Capitalei au nume care provin de la boierii locali, evenimente istorice sau bresle de meserii. 

 

 

 

              O istorie interesantă se găseşte în originea numelui cartierului Balta Albă. Povestea spune că aici se afla o groapă de var unde, în vremea lui Caragea, se topeau cadavrele ciumaţilor. Când ploua, locul devenea o baltă.

               Zona Berceni a fost denumită astfel datorită grofului Miklós Bercsényi. Se zice că o ceată de husari, condusă de groful Miklós Bercsényi, s-au oprit undeva la sud de Bucureşti, în drumul lor spre turci. Nu se ştie însă dacă au luat o pauză sau dacă au rămas aici de tot, însă cert este că de atunci acea zonă a fost botezată „Berceni“.                Cartierul Băneasa îşi trage denumirea de la nevasta banului Dimitrie Ghica.
               Cotroceniul, unde în prezent se află sediul prezidenţial, se numeşte astfel de la regionalismul „a cotroci“, care înseamnă „a scotoci“, „a scormoni“.
               Legenda cartierului Colentina spune că această denumire vine de la „colea-n-tină“, cu referire la locul baltit unde Matei basarab i-ar fi fugărit pe turci, într-o bătălie. O vreme s-a numit şi „Olintina“.
                Depre zona Crângaşi, istoria spune că a existat cândva o prelungire din Codrul Vlăsiei, un crâng. Aici trăiau crângaşii.
               Cartierul Dămăroaia a fost, în trecut, moşia parcelată a boieroaiecei Maria Damaris.
               În istoria numelor cartierelor bucureştene este menţionat şi un nume de doctor. Spiridon Kristofi (căruia i se mai zicea Spirea), a ridicat, în 1765, pe Dealul lupeştilor o biserică numită Spirea Veche. De aici şi denumirea „Dealul Spirii“.
               „Dristor“ vine de la breasla piuarilor care şi-au avut satul în această parte a Bucureştilor. Meşterii piuari se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosită la fabricarea postavului şi dimiei. Piuarii fabricau «darste» şi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviţei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor.
               Drumul Taberei se numeşte astfel datorită lui Tudor Vladimirescu, care, în 1821, intră în Bucureşti pe la vest şi îşi aşează aici tabăra de panduri.
              Ferentariul, renumit astăzi pentru scandalurile din zonă, a primit unul dintre cele mai rafinate nume din Capitală, originea lui venind din latină, („Ferentarius“ – soldat din infanteria uşoară a legiunilor române). Unii spun că aici s-ar fi aflat câmpul de exerciţii al ferentarilor, din oastea lui Mihai Viteazul.
              Turcii şi-au pus şi ei amprenta pe Bucureşti. „Ghencea“ este un nume provenit din limba turcă. Pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga era şeful arnăuţilor din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică, Biserica Ghencei.
              Denumirile „Floreasca“ şi „Giuleşti“ îşi au originile de la numele boierilor care au stăpânit locurile respective, Floreştii, şi, respectiv, de la proprietatea boierească a Juleştilor.
              Strada Lipscani, una dintre cele mai tranzitate străzi de distracţie din Capitală, se numeşte astfel datorită negustorilor veniţi în Bucureşti cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig, care se numeau Lipscani.
             Despre cartierul Militari se spune că ar fi fost botezat aşa pentru că era zona de instrucţie militară şi unde o vreme a funcţionat „Pirotehnia Armatei“.
             Oraşul Pantelimon, de la periferia Capitalei, îşi are numele după Mănăstirea Sfântul Pantelimon. În greacă „pan“ înseamnă „tot“, iar „éléïmon “ se traduce „milă“. Astfel, Panteleimon înseamnă „cel milostiv“ sau „întreg milostivul“.
              Rahova, un alt cartier care şi-a „câştigat“ reputaţia de zonă de scandal, are un nume relativ nou şi vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în amintirea Războiului de Independenţă: Calea Griviţei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei şi Calea Dorobanţilor.
             „Sălăjanul“ este de asemenea un nume nou şi are originea de la Leon Szilaghi, cunoscut şi ca Leontin Sălăjan.
              Cartierul Titan îşi are denumirea de la fabrica de ciment „Titan“, construită la începutul secolului 20.
Despre Vitan, D. Papazoglu spune că „În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păşunea“.