Ziua de 1 Martie, Martisorul, dupa calendarul vechi, era considerata ca inceputul unui Nou An, sarbatoarea venirii primaverii.
Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul
nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie si se
sarbatoreste din timpul romanilor, cand se sarbatorea ca zeul Marte,
zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. Martisorul
era format dintr-un fir rosu si unul alb, de care se atarnau monede de
aur sau argint. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era
atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de
limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii
barbatului. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa
care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana ce inflorea primul pom
(de obicei, pana la sfarsitul lunii martie). Dupa aceea, cu snurul legau
o creanga pomului, iar cu banul respectiv isi cumparau cas, pentru ca
tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.
Ziua scoaterii martisorului era marcata de o petrecere numita “bautul martisorului”.
Cu trecerea timpului, de snurul rosu-alb s-au legat monede de argint si de aur.
In
ziua de astazi, de acest snur se atarna obiecte artizanale,
intruchipand diferite animale, flori, litere etc.
Unele legende populare
spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche
zeitate agrara, care in varsta moare si apoi renaste la echinoctiul de
primavara.
Martisorul este numita si “funia anului”, care se spune
ca aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri
stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul
bicolor. Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul
calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor si in multe alte
obiceiuri stravechi. Impletirea celor doua culori simbolizeaza
regenerarea vietii.
Rostul snurului era ca, prin impletirea celor
doua fire ce simbolizeaza unitatea contrariilor (lumina-intuneric,
caldura-frig, iarna-vara), sa se aduca sanatate si paza de boli. Cele
doua culori impletite mai simbolizeaza si dragostea si ura, viata si
moartea, binele si raul.
Sarbatoarea traditionala de 1 Martie a devenit cu timpul un prilej de omagiere a sexului frumos.
Scopul
purtarii Martisorului este sa-ti apropii soarele. Printr-asta te faci
prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere,
frumusete, veselie si sanatate, cinste si iubire. Daruind un un martisor
este ca si cum ai darui o farama de soare.
Un obicei de la sate
este ca taranii sa puna copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul
si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le
arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca. Poporul mai stie
ca martisorul trebuie purtat ca lucru sfant, nu ca pe o podoaba ori ca
jucarie.
Ca sa se respectam traditia, martisorul trebuie legat la
rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1
martie pana cand se arata semnele de biruinta ale primaverii: pina se
aude cucul cantand, pana infloresc ciresii ori trandafirii, pana vin
berzele sau randunelele. Dupa, martisorul nu se arunca, ci se leaga de
un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.
Dincolo
de obiceiuri si traditii, martisorul este o intrupare a bucuriei, a
dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii salutam renasterea
naturii odata cu venirea primaverii.
Martisorul se poarta in
zilele Babei Dochia, care sunt intre 1-9 martie si exista si acum
obiceiul de a-ti alege o anume zi din aceasta perioada, care spune ca
asa cum va fi in acea zi, asa va fi tot anul tau. O zi insorita va
prevesti un an bun, iar una mohorata un an prost.
Va doresc sa primiti cele mai frumoase Martisoare!
