Ramas bun, 2011 ! Bun venit 2012 !

Stimati 'tovarasi'. Asta e ultima postare, pe anul 2011, un an in care am avut tot felul de intamplari. Placute sau mai putin placute. Dupa cum stiti din povestirile de pe blog, am avut momente de agonie, dar si momente de un maxim extaz. Acum scriu pentru ultima data si trag linie la anul care tocmai se incheie si maine se continua povestea, dar in alt an. Blogul l-am deschis in anul 2009, atunci cand ajunsesem pentru prima oara la Chisinau. Imi aduc aminte de drum, de emotii, mai ales dupa ce am trecut granita moldoveneasca. Doamne, e asa de frumos orasul ala...Mai incercasem sa ajung la fratii din Moldova, dar am fost intors la granita ! Acum pot ajunge linistit acolo, mai ales ca fratii ma asteapta...
              Prin urmare, prima postare a fost pe 5 Decembrie 2009, avnad ca titlu " Un nou inceput". Primul comentariu pe acest blog, a fost scris de Angela Gramada. Ce-i drept, ea m-a ajutat enorm cu blogul...Acum am peste 125 de postari. Cea mai vizualizata postare, este "Ia neamule amenda" scrisa  pe data de 14.03.2011 si are 423 de vizualizari. La polul opus, cea mai slab vizualizata postare, este cea scrisa ieri, intitulata "Veche si buna: 3 Sud Est - Amintirile", cu 7 vizualizari. Media vizualizarilor este una constanta. In jur de 30-40 de vizualizari...Ce-i drept, blogul a crescut si el. Daca scriu pe google : blogul abecedarul, sau blogul abecedar,  sau veche si buna, primul link gasit de cei de la google, este legat de blogul meu. O fi bine ? Acum ca am scris despre blog, sa va spun si despre mine. Cea mai mare realizare din acest an, e viata pe care o am..Da, am scris bine: VIATA ! Am trecut prin cele mai dificile momente din viata si pur si simplu nu vroiam sa mai traiesc. Cei drept am avut prieteni, care m-au tras inapoi si m-au adus pe linia de plutire. De acolo a tinut doar de mine, daca vroiam sa raman la suprafata sau nu. Se stiu ei care. Multumiri deosebite i le transmit Monica Corchez...Va multumesc tuturor.. Asta a fost realizarea. Alta chiar nu mai conteaza !
               Ultima nenorocire pe capul meu s-a abatut aseara. in timp ce-mi plimbam linistit fesele prin Afi Palace Cotroceni cu Lorena, mi-am dat seama ca, nu mai am portofelul. Prin urmare am pierdut portofelul cu :acte, carti de vizita, bani, abonamente si alte chestii utile. Va dati seama ultimii mei bani din acest an, i-am pierdut. vorba aia. prost sa fi, noroc ca esti...:))
                Dezamagiri...  Poaaai, sunt multe si nu conteaza acum...Prin urmare  pasesc din acest an, sanatos, fericit, cu prieteni si cu incredere in anul care vine. Ce vreau sa fac in 2012 ? Pai cateva lucruri : m-am hotarat si o sa dau examenul auto, pentru  categoria B, voi incerca sa  iau un job part time , pentru a ma muta, si iar ce-mi doresc din tot sufletul este sa petrec macar doua zile la Chisinau. Doar cine ajunge acolo, intelege ce inseamna acel oras.Cu toate ca nu vreau inca un job, ca imi place mult ceea ce fac la filiala sector 6 a Crucii Rosii, dar trebuie. Am spus-o si mai demult. Prefer sa fiu obosit fizic, decat psihic. Si poate voi gasi si eu persoana petrivita pentru mine. Vreau sa fie un an bun daca se poate...Daca o sa fie un an prost, vreau macar sa nu fie mai prost ca 2011. Vom trai si vom vedea...Prin urmare va doresc si voua, ce-mi doresc si mie..:) . Sanatate, fericire si tot ce e mai bun, din toate punctele de vedere...Va mai doresc sa aveti parte de liniste, pace, sa nu avem parte de calamitati, boli si razboaie. Multumesc perietenilor. Multumesc tuturor celor ce m-au suportat cel putin 365 de zile.
                    Sergiu Anton, va multumeste pentru prezenta voastra pe blog, si va doreste numai bine. LA MULTI ANI !

ps : Petrecerea dintre ani o voi face in clubul BlueNight, din regie...!

Veche si buna : - Mos Craciun !

Salutare stimati cititori ai blogului. Dupa o saptamana in care am dat din buric sau fese pe melodia celor de la L.A., astazi ne vom aminti, un cantec de Craciun, in limba romana. Mos Craciun. Sunt sigur ca unii din noi, nu mai stim toare versurile. Acultati-l ! E asa dragut si va aduce aminte de perioada in care mergeati la colindat...Of ce mai vremuri...
Prin urmare, eu  va doresc sarbatori fericite, altaturi de cei  DRAGI ! Auditie placuta !

Despre Tabara Naţională de Dezastre din 2011

Salutare!

Această idee, de a înşirui gândurile şi poveştile mele de la Tabăra Naţională de Dezastre, organizată de Crucea Roşie Română a venit de la Monica. M-a sunat Monica, într-o zi minunată de toamnă şi m-a întrebat: „N-ai vrea să scrii un testimonial, despre ce aţi făcut în tabără!? Răspund imediat şi spun: Da, cu toate că nu ştiam ce înseamnă un testimonial...

Aşadar am început să scriu. Iată că deja am scris o frază. Nu-i nimic. Merg mai departe. Tabăra a fost organizată în Slănic Moldova, o staţiune montană recunoscută, atât în ţară, cât şi în afară.

Totul a început în data de 15 August, când am plecat cu înca 3 voluntari spre locul cu pricina. Am fost eu(Sergiu Anton), Ioana Comşulea (în centrul pozei de mai jos:)),



Alexandra(Ana) Nae




şi Cristian Lavric.



Drumul a fost unul plăcut, dar rapid. Parcă prea repede am ajuns acolo... Mai vroiam să merg... Am ajuns cu bine la Hotelul Venus. Peste tot erau numai oameni îmbrăcaţi în roşu, oameni ai Crucii Roşii.. Ne cazăm, aruncăm bagajele în cameră şi mergem în recunoaştere.

Surpriză mare! Printre voluntarii veniţi din alte părţi, pe unii îi cunoşteam din tabăra de dezastre, organizată de Filiala Sectorului 3, în anul 2009. M-am revazut cu Alexandra Bostan din Iaşi, şi cu Ruxandra Opreanu, care şi ea era voluntară la Filiala Sector 3. Atunci eu eram voluntar, tot acolo... Acum ea venea din partea Filialei Sector 4, iar eu din partea Filialei Sector 6.

Primele ore, pentru mine de-abia curgeau... Mă simţeam ca un câine într-o cuşcă pentru pisică. Nu cunoşteam decât o mână de oameni. De la Sediul Central cunoşteam câteva persoane de pe la diverse activităţi. Tot luni a fost şi deschiderea oficială. Ne-am cunoscut formatorii (profesorii... :) ) cei care ne prezentau acele ateliere.

De marţi, totul a început să decurgă conform organigramei, dar la mine nu. Alesesem un atelier de logistică, dar datorită vremii capricioase nu s-a mai ţinut. Am avut libertate până miercuri.

Dimineaţa mic dejun, ateliere, atelierul de recreere (jocuri), prânzul, pauză o oră, ateliere, atelierul de recreere (jocuri), cina şi gata ziua...

Acum vă scriu pe scurt, de la fiecare atelier la care am fost, câte ceva. Ce reprezenta acel atelier...

Primul la care am fost se numeşte O.I.D. (Organizarea Internă a Detaşamentelor), susţinut de Sorin Alexe din Tulcea. Un atelier ce ne spunea cum să organizăm un Detaşament de intervenţie în caz de dezastre. Care este scopul lui, responsabilităţile membrilor din detaşament, ce are în dotare acest detaşament, structura de organizare şi alte chestii ce ţin de detaşament.

A urmat şi un al doilea atelier la care am fost. Acel atelier a fost C.M.D.( Comunicaţii şi IT ) un curs care nu mi-a plăcut absolut deloc. Am dormit pe mine la acel curs... Un curs la care învăţam despre undele radio, cum comunici... Nmic nu am înţeles... Trecem peste, cu toate că cei doi formatori Viorel Tudor şi Adrian Florescu au încercat să-mi facă viaţa mai uşoară...

A venit altă zi, alt atelier. Am ales S.P. (Ajutor Psihosocial de Bază). Un atelier cum altul nu-i. Am plâns. Ne-a pus Eugen Florea (formator) două videoclipuri de am zis că nu-i adevarat! Eram leşinat. Am zis că aşa ceva nu se poate, dar uite că se poate... Un atelier în care am învăţat cum să vorbim cu oamenii. Să ne dăm seama ce spune comportamentul unui om. Un atelier genial! Am învăţat cum comunicăm prin limbajul corpului... Nemaipomenit. Nu mai zic nimic. Aştept să fiţi la anul la acel atelier, să simţiţi pe propria piele, efectele acelui atelier...

Am mai fost la un atelier H.P. & F.A. (Prim Ajutor şi Sănătate), susţinut de Sorana Rusu şi Irina Berechet. Un atelier în care cunoşteam multe din cele prezentate şi din păcate sau fericire, nu i-am dat prea multă importanţă. Scuze... :) ... Penultimul atelier din această tabară a fost susţinut de Ioana Cleanu şi a fost legat de Ancheta Socială (A.S.). Un atelier unde am învăţat cum se fac anchetele sociale, în urma unor dezastre, cum să vorbim cu oamenii, un atelier care e legat şi de siguranţa noastră... Cum procedăm dacă avem oameni care nu ne lasă să ne desfăşurăm activitatea datorită suferinţei sau a stării lor...

În ultima zi, am avut şi atelierul de A.L. (Logistică şi Organizarea Taberei de Refugiaţi), un atelier susţinut de Tudor Dodescu, Ionuţ Prohasca, Gabriel Soare, Ovidiu Gabor, Marius Ion şi Daniel Modoacă. A fost un atelier în aer liber în care am învăţat cum să ridicăm (amplasăm) un cort, cum să folosim filtrele de apa, generatoarele de curent. Un atelier obositor, dar plăcut !

La sfârşit am vrut să spun de A.D.C.S. (Activităţi recreative) cum am spus mai devreme, atelierul de recreere. A fost un atelier susţinut de Ioana Comşulea şi Cristian Lavric. Un atelier în care ne-am jucat, am uitat că suntem majori, un atelier care ne-a bine dispus în orice zi, înainte de masa de prânz sau de cină. Ne-am jucat şi ne-am distrat. Am dat frâu liber copilăriei. Am devenit copii...

Datorită voluntarilor de la Crucea Roşie Bacău, fiecare seară o petreceam cu câteva ore de karaoke şi dans.

Joi seara s-a făcut un foc de tabără imens, la care toţi voluntarii au stat în jurul lui şi au cântat la chitară, dar şi din voce (doar avem talent). O tabără în care eu m-am simţit bine! Ce mi-a plăcut cel mai mult? Că am cunoscut oameni noi din România, dar şi din afara ei, şi cărora le-am explicat puţin din tradiţiile minunate ale românilor. I-am dus în cluburi în Bucureşti şi le-am fost un mic ghid în Bucureşti... Ce am învăţat în această tabără legat de voluntariat !? Un lucru care m-a lăsat cu gura căscată. În România, mai mult tineretul face voluntariat.

Invitaţi in aceasta tabara au fost voluntari din Italia, Franta si Bulgaria. Cei care au fost în cluburile bucureştene. din afara ţării sunt Awa, Housna, Olivier şi Matthieu ( toti voluntari din Franta ).
Aceleasi inscrisuri le puteti citi si pe blogul Crucii Rosii, filiala sector 6.
Prin urmare, aici este o mică povestire, legată de trăirile mele din acea tabără. Care este concluzia? M-aş duce într-o astfel de tabără cel puţin odată pe lună. Toate cele bune...!