joi, 29 aprilie 2010

1 Mai , la mare si la munte cu multi mici si veselie

Bine v-am regasit....Dupa cum bine stiti, in acest sfarsit de saptamana, noi romanii vom sarbatori cu mare fast 1 Mai....Nu mai sarbatoreste ca pe vremea comunismului, cu cantari dedicate partidului, sau celor aflati in campul muncii......De multi ani incoace, am schimbatul importanta zilei de 1 Mai. Chiar daca e zi libera de la stat, romanul in aceasta zi, nu mai intoneaza cantece patriotice, ci ii canta mititelului....
Cum am spus, de multi ani, romanul petrece altfel sarbatoarea de 1 Mai. Cum !? Simplu Cea mai simpla actiune de 1 Mai e de a pleca undeva in apropierea Bucurestiului si de a face un gratar, mangaindu-si "prosperitatea" toata ziua si de a dansa in jurul gratarului pe hauso-manele...
Cum ajunge romanul, da drumul la muzica, bea, face gratarul care dureaza cateva ore, mananca micii, fleicile si ciocanelele la gratar in maxim o jumatate de ora si dupa aceea iar danseaza pentru un timp, ca doar a baut alcool si se simte excelent...Pleaca din acea locatie. Fie ea, o padure de langa Bucuresti, sau chiar un oras turistic de la munte si in spate lasa toate mizeriile posibile de la gratar. De la carbunele ars, la peturi, la pahare de plastic, de pungi si orice alta mizreri...Imi e scarba de acesti "oameni" care MERGE sa se simta bine, dar in spatele acelei distractii, lasa o mizerie care ii caracterizeaza.....Vai de nevestele lor, sau chiar de sotii unora femei....Vai si amar de ei ca sunt cretini.
Altii mai tineri, rebeli si mai "civilizati" se duc de 1 Mai, la mare. Deschiderea oficiala a sezonului de "pacalit" clienti la mare....De ce pacalit ? Pai te duci la un hotel de 4 stele si dai o caruta de bani, in schimb in alte tari, te duci la hotel de 2 stele, dai mai putini bani, iar calitatea serviciilor e mult mai buna. Ce face tineretul de 1 Mai la mare ? Bea se imbata, si se distreaza intr-un fel pe cre numai ei il stiu...Dar pana la mare cum ajung !? Pai cu trenul, unde cu siguranta multi vor sta pe culoare ca nu si-au luat bilete din timp si vor calatori anevoios, iar ce mai smecherasi, cu masina cu inca un prieten, doi sau poate mai multi. Vor sta la o coloana inimaginabila, mai ales acolo unde se termina , vestita A2. De acolo va fi calvarul cel mai mare. Numai zic, traficul dintre statiuni va fi si el, iar toti cocalarii si toate pitpoancele se vor duce in vestita statiune MAMAIA. Unde vor da o gramada de bani pe intrare intr-un club de fite si vor arunca cu servetele in aer...De ce cu servetele, pentru ca nu sunt la nunti sau botezuri de tigani unde se arunca cu banii, ca gunoiul la groapa...fara numar. Prin urmare eu de 1 Mai, voi fi la serviciu, si dupa care seara voi fi prin Bucuresti. Nu stiu cu cine voi hoinari sau pe unde, dar acasa sau la cantari de melodii patriotice nu voi...
Va doresc un 1 Mai muncitoresc , vesel, cu multa distractie dar si cu multa moderatie in mancatul gratarului dar si multa moderatie la bautura...
Asa ca duceti-va la mare, la munte la padure....Stati cu masinile in coloana....Si distrati-va ! La intoarcere iar, nervi, coloana, balamuc in trafic. Prin urmare,distractie placuta ! In acest sfarsit de postare, voi copia din nou cateva versuri si voi posta aici. Cateva versuri scrise de un copil. Pentru unii vecin, pentru altii un necunoscut, pentru altii un agarici, dar pentru mine o persoana deosebita. Versurile ii apartin lui Nicolae Laurentiu Dobre. Iata acele versuri.

" Beau calea lactee, ca sa ma pot face praffffff
Imi pierd timpul numarand fire de nisip din cap
Dupa 16 ore de start al febrei musculare
Nu insemni nimic la fel ca pixul peste celulare
Pavez locuri unde oamenii se hidrateaza
Doar ca eu ma aflu in caldura intr-un fel de casa
Nu imi place cand se holbeaza oamenii cu masca
De parca ei n-au mai vazut dar toti traiesc din asta."
PS - Distractie placuta. Numai bine pana data viitoare !

duminică, 25 aprilie 2010

Amintiri, amintiri si din nou amintiri

Salutare dragi prieteni.
Astazi, dupa vestea pe care o asteptam de la "comisia de disciplina" am dat o fuga in provincie la tataie.Unii il stiu de Nea Stangaciu.Pentru mine a fost o mare onoare de a mai ajunge acolo, dupa minunnatele clipe pe care le-am petrecut acolo.
In copilaria mea petrecuta in casa la Vrabet, automat ca am ajuns de nenumarate ori la Nea Stangaciu, bunicul lui Vrabet.Mergeam acolo cand eram copil, cu multi tovarasi de la bloc. Imi aduc aminte cu mare placere de nebuniile pe care le faceam acolo cand plecam cu totii. Eram multi, prin enumerare daca imi aduc bine aminte, eram : eu, Vrabet, Urechiat,Bogdan, Marinica, Gavros, Dole,Ceausila, Gabi (nu l-am uitat dar il voi respecta in continuare chiar daca e acolo unde e acum). Faceam multe betii de pomina, beam de dimineata pana a doua zi dimineata si tot asa...Muzica rasuna si ea, din vechiul meu laptop antic si de demult, dar care era bun pentru asa ceva....Mai ales ca rasuna Liviu Vasilica in toata curtea aceea....
Eram copii, eram multi si eram rebeli. Lui Nea Stangaciu ii facea mare placere, sa isi vada nepotii fericiti alaturi de prietenii lor...
Am plecat pe nepusa masa (joi seara). Nu-mi pare rau. Stiu ca Rada si Nea Stangaciu, ma vor primi cu bratele deschise. Acum sunt pe drum, singur. Acolo sunt deja Lucian si Victor. Singurii nepoti pe care ii mai poate vedea din cand in cand, datorita faptului ca Vrabet e plecat din tara.
Acum sunt in tren, la halta Chiajna. Mirosul puternic de la "groapa" de gunoi e senzational.
E un miros care iti activeaza toate simturile gusative si nu numai. Un miros ce te face sa versi, tot ce ai mancat, dar si organele interne...

Trenul e unul vechi, nemodernizat, si nici macar spalat. Arata vai de mama lui. Imi e scarba de el, dar e singurul mijloc de transport care ma duce la tataie. Cu fiecare statie de tren parcursa, se vede tot mai mult saracia.Am trecut demult de statia GRADINARI. Parca am ajuns intr-o zona pustie. Aici vezi oameni doar cand ajunge un tren in aceasta statie, in rest pustietate, libertate, salbaticie...Imi pare rau ca ajung la tataie, iar Vrabet nu poate fi si el aici. Mi-e dor de el, de tot ce am facut in copilarie. Oamenii din tren, sunt aceeasi (navetisti). doar ca acum au mai mult bun simt.Aud zgomotul semintelor sparte din mai multe zone ale vagonului, dar ma bucura enorm de mult, ca acele coji de seminte sunt aruncate in cornete, pungi...
Am ajuns la Tirnavele. Sunt singur si ingandurat. Imi e dor de vremurile demult apuse. Parca ieri coboram din tren sase, sapte pustani, cu gura mare dar cu mare viteza spre marea distractie ce urma sa vina. Merg spre casa pe jos, pe langa calea ferata. Totul s-a schimbat si totusi e la fel. Ajung acasa intreg si fericit, chiar daca fericirea mea nu e ajunsa la cotatiile ei maxime. Sunt primit asa cum ma asteptam, cu bratele deschise. Imi era dor de casa asta, de zona asta, de aerul asta. Ma duc si eu sa sap doua trei randuri de vie...Se face seara si mananc ceea ce imi doream, branza. E o branza buna facuta de tataie...Seara se face si dupa multe pahare de vin rosu, ma retrag si ma culc. Ma trezesc dimineata cu pofta de viata, chiar daca vremea era mohorata. Mancam acolo de toate, si beam din nou..Vremea trece si acum e deja pranzul. Ne pregatim de plecare. Ajung la Bucuresti si viata reintra in cursul ei spre batranete. Aceeasi plictiseala, aceleasi gesturi ale cunoscutilor...

Cum am spus mai devreme. Totul s-a schimbat si totusi e la fel...S-a schimbat anul, mentalitatea (la unii) varsta, dar actiunile pe care le facem sunt aceleasi de pe vremea cand eu eram un pusti de 16-17 ani....
In postarea urmatoare va voi spune despre "o inventie" a primarului Poteras, CARE ESTE primar la sectorul 6, pentru cei care mesteca ciunga...Orbit, Wrigley's sau poate chiar Turbo sau Minti.

Vreau spun ca aceasta postare isi are nasterea in tren...
Pana data viitoare va doresc numai bine...
P.S. - Pentru cei care nu au donat inca 2% din impozitul pe venit din anul 2009, ii rog sa-mi spuna sa le dau eu formulare, pentru a-i dona Crucii Rosii Romane, filiala sector 6.

joi, 15 aprilie 2010

Adunate....

Hristos a inviat ! Bine v-am regasit dragii mei....Hristos a Inviat !
Dupa cum bine stiti, eu faceam parte din grupul de actiune "NOII GOLANI". M-am hotarat sa ma retrag din acest grup. Motivul meu este unul personal si nu necesita bataie de cap pentru alti.. Am fost dezamagit cand unul dintre colegi mi-a spus cuvinte grele ca eu ma retrag ca ofer mai mult timp Crucii Rosii..Nu il intereseaza pe el cui dedic timpul si cat.
Chiar daca eu m-am retras din acel grup, nu am cum sa nu va invit sa vedeti ce campanii mai fac "golanii". Cum am mai spus, eu chiar daca ma retrag din acel grup, tot voi scrie despre activitatile lor, si consecintele unor actiuni desfasurate de ei...
Acum va scriu, despre una din campaniile golanilor si aceea de a ajuta un liceu. Un alt liceu ipe care golanii vor sa il ajute cu orice pret. Datorita acestui lucru, BUTCH, un cantaret de hiphop. Toate fondurile rezultate in urma primului sau album solo intitulat "Fiul Risipitor" vor merge catre liceul Stefan cel Mare din Grigoriopol (momentan aflat in exil la Doroţcaia). Mai multe despre liceu si lupta pe care colectivul de acolo aflati pe saitul www.noiigolani.ro
Apropo. Nu uitati ca pana pe data de 20 de aprilie puteti dona 2% la suta din veniturile voastre pe anul 2009 oricarui ONG. Faceti-o, numai sa nu lasati banii acestui jeg, numit frumos :stat...Un stat care il doare in cot de locuitorii sai...Va rog, donati 2% . Sunt oragnizatii pentru ajutorarea cainilor, pentru azile de batrani, pentru noiigolani, pentru Crucea Rosie, chiar si Smurd si asa mai departe. Sunt multe si sunt in fiecare oras al tarii...Faceti ceva util cu banii vostri...;). Pana data viitoare va doresc numai bine...
ps- Draga buni, dupa cum ai vazut si simtit, viata ne "violeaza" cand ne e lumea mai draga. Mergi inainte cu toate fortele tale...

duminică, 4 aprilie 2010

Hristos a Inviat !

Hristos a Inviat !
Dupa cum stim cu totii, anul acesta Invierea Domnului la crestinii ortodocsi "a picat" odata cu cel al catolicilor...Probabil de aceea afara nu a plouat....Eu cred ca asta e dovada ca Dumnezeu ne vrea uniti...
Cum era de asteptat inaintea acestei Sfinte sarbatori, romanul este obisnuit cu traditiile locului. Pai care ? Incepem cu curatenia...Neaprat curatenie generala in toata casa, ca nu e bine sa nu fie curat. De aceea trebuie neaparat curatenie generala...Dupa toate astea, trebuie sa te gatesti..O haina noua, ca e bine sa te prinda aceasta sarbatoare innoit...Dupa ce am facut curatenie, ne-am innoit urmeaza "curatenia trupului" . Si cea sufleteasca, pentru ca majoritatea romanului se duce la biserica, doar de sarbatori pentru a se spovedi, imapartasi, dupa care urmeaza :tunsul, barbieritul, spalatul, chiar daca in aceeasi zi de dimineata ne-am spalat...
Am scapat de toate astea, dar lipseste ceva. Din datina stramosilor stim ca trebuie sa avem pe masa "di tati". Ciorbe, sarmale, salate, cozonaci, prajituri, fructe, sucuri, ape, bauturi alcoolice si cate si mai cate...Prin urmare ce reprezinta sarbatoarea pentru majoritatea romanilor. Inca o zi in care mancam ca porcii. Dar atat de mult mancam ca ne si ingrasam ca porcii...:D...
Prin urmare ca de fiecare data , femeia face mancarurile, iar barbatul baga in el pana nu mai poate...De aceea se si spune, ca romanul bea decat de 3 ori pe an. De Pasti, de Craciun si in fiecare zi.
Cei care stau pe internet, nu vor scapa ocazia de a da cateva mesaje la toti din lista de prieteni, ca doar e mai ieftin si mai comod. Iar o sa primesc acelasi mesaj de N ori, de la persoane diferite. Iar o sa fie unul, doi care nu il dau pe ala, dar dau alt mesaj, ca sa para ca nu copiaza...O adevarata nebunie...Decat sa scri 30 de mesaje pe telefon personalizate, mai bine dai un mass si gata. Si nu dai mesaj doar celor apropiati, ci si la ceilalti, unii chiar necunoscuti.
Odata cu venirea unei sarbatori importante, oamenii incep sa fie mai buni, mai darnici cu cei din jur, mai iertatori, dar din pacate pentru putin timp, pentru ca nu trebuie sa iasa din tiparul obisnuit...Doar sunt oameni si ei...
Dupa toate astea spuse, vreau sa va spun, ca la Chisinau am vazut cea mai tare idee posibila, aplicata cu adevarat. In parcul Stefan cel Mare, pe Aleea Clasicilor Romani, am vazut multe banci in care lumea statea cu laptopul avand acces la internet wireless. Am crezut ca sunt niste fitosi, care stau si ei o ora doua maxim in functie de cat ii tine bateria la laptop.Ok, pana aici toate si frumoase, dar si noi avem la Universitate acces la internet wireless. Ehe...Aici e diferenta. Cei de acolo au pus la fiecare banca, un intrerupator ce se alimenta de la reteaua de curent electric, in care pot pune maxim 4 obiecte electronice in priza. Bravo lor domnule, ca i-au dus mintea mai mult decat pe noi...! Daca la noi se montau asa ceva, cateva prize costau cat o vila , ori a doua zi, nu mai erau acolo...Bravo, bravo lor ca au intelepciune si respect...Poftim dovada..
Eu va doresc Sarbatori Pascale Fericite, sa mancati si beti cu moderatie, si va mai doresc sa fiti mai buni, dar cat mai mult timp. Nu doar de sarbatori...Toate cele bune....

marți, 30 martie 2010

Ziua Unirii la Chisinau

Bine v-am regasit acasa, dragilor.
Dupa cum stiti unii dintre voi, in acest sfrasit de saptamana am fost plecat la Chisnau, la cealalta jumatate a inimii romanesti, pentru a striga din toate incheieturile UNIRE, BASARABIA PAMANT ROMANESC !
Emotiile au inceput sa ma cuprinda cu cateva zile inainte....In ziua plecarii eu nu am fost cu grupul. Am plecat cu un autocar de linie cu cativa prieteni. Acolo am cunoscut persoane noi, dar am si revazut alte cunostinte mai vechi...Emotiile erau mai mari atunci cand ora 21:30 venise si Alina nu aparea....Tremuram. Nu aveam stare. Era ceva de nedescris la ce era inauntrul meu...
Nici bine nu am plecat din Bucuresti, dar gandurile mele erau deja ajunse acolo, la Chisinau. Emotiile atinsesera un punct maxim, atunci cand in autocar, Andrei a spus ca a intors pe cineva la granita. asa auzise si el...Inima batea ca la prunmbel.
Plecam. Emotiile nu mai erau asa mari. Ne pregatim de un drum lung, dar placut. Afara e noapte iar dealurile patriei nu le puteam admira. Pe drum autocarul mai opreste de cateva ori, pentru a mai lua cateva persoane. Ajungem la granita. Somnul pe care il avusesem a fost intrerupt...Formalitatile au durat din nou o vesnicie. Vreo 2 ore... Plecam de la acel hotar nedrept si mergem cu pasi repezi spre Chsinau, fratele geaman al Bucurestiului...
Drumul spre Chisinau e acelasi, frumos si linistitor. Ziua se ingana deja cu noaptea si tot incerca sa ne lumineze calea cat mai devreme. Soarele rosiatic se ridica incet pe cer iar toate prindeau viata. Dupa ce ziua castiga in sfarsit duelul cu noaptea iar soarele e pe cer, pot vedea mai bine acele meleaguri, acele case si de ce nu acei oameni.
Ajungem in zorii zilei de sarbatoare la Chisinau. Ceasul nu trecuse de 6:30, iar de la autogara ne duce tatal Alinei la ei acasa...O casa frumoasa, undeva pe la marginea Chisinaului. Toti cei din casa erau deja treziti. Inainte de a pleca la servici, asteptau oaspetii, pe fratii de peste Prut Ajunsi la ea, mancam o zeama minunata (ciorba de pui). Ne culcam si asteptam ca ora 9 sa vina sa ne pregatim de plecare la adunare. Datorita problemelor intampinate la granita, celalalt autocar cu 50 de persoane, a stat la vama cateva ore bune...Noi ne culcam iar la ora 11 plecam spre Piata Operei unde aveam intalnire cu totii.M-am revazut cu persoane pe care nu le mai vazusem de un secol. Sanziana, mama soacra (cum ii zic eu mamei Sanzianei), Oana, George si multi altii. Eram bucurosi ca eram cu toti si puteam sa ne bucuram cu adevarat, de sarbatoare. Aveam liber pana la ora 14:00 can eram asteptati la mars, care incepea de la Acadeamia de Stiinte a Moldovei. Acolo ne-am adunat in jur de vreo 400 de suflete tinere, dar si cativa trecuti de prima tinerete.Incep sa apara primele steaguri tricolore si bannere cu mesajul "BASARABIA PAMANT ROMANESC".
Ne urnim de acolo la 14:30, urmariti de o armata de oameni de la S.I.S. Politetea lor era nula.Incercau sa nu ne deranjeze, dar simpla lor prezenta la cativa metri ne dadeau aripi sa tipam, mai cu incredere, mai tare. Pe drum, ni se alatura o multime de oameni, asa incat la sfarsitul acestui mars, care s-a terminat la "Sfatul Tarii", multimea sa fie una mare, in jur de vreo 700-800 de oameni. Nu ii mai punem pe cei de la S.I.S., care erau si ei in numar destul de mare. Dupa ce am semnat in mod simbolic acel act al unirii, mergem in scuarul Operei. Acolo ne-am adunat pentru Hora Unirii.
Totul se termina undeva seara pe la ora 17:00, dupa ce am jucat cu totii Hora Unirii si am vizionat acel mic joc de lumini. Cu totii plecam la un suc,bere, fiecare ce vrea la un mall din apropiere. In troleibuz lumea incepe sa scandeze si sa sara. Ajung pentru prima oara la un mall, in Moldova. Mallul dupa cum spunea si Lucian din Suceava, e un loc unde se aduna toti ca la pomana...Ne-am potolit toti foamea si setea cu ce am stiut noi mai bine.
Pe mine si pe Livia, ne ia in grija o fata draguta dupa vorba, dupa port. La cei 16 ani, e inca o fata care mai are de invatat, dar in ciuda varstei stie cu adevarat ce vrea de la viata. Bineinteles ca si mama ei a influentat-o in aceasta gandire deschisa. Pe drum aflu ca Ruxanda sta intr-o zona pe care o vedeam doar pe net si nu ajunsesem niciodata sa o vad. Nici prin vise nu-mi trecea acest gand, ca voi avea onoarea sa locuiesc in "Portile Orasului Chisinau". M-am bucurat ca un copil cand am aflat ca voi dormi intr-unul din acele blocuri.Nici nu va imaginati cat de mult m-am bucurat. Era asa de frumoasa privelistea de la etajul 10...Of..Mai vreau...
De dimineata, incepem pregatirile pentru excursiile pe care urma sa le facem. Prima din ele am facut-o la Complexul arheologic Orheiul Vechi. Dealurile de acolo si apa curgatoare, ma duce cu gandul la istorie, la scrierile despre castelul lui Stefan cel Mare.
Ghidul ne arata ce a mai ramas din vechea localitate si cu mic cu mare, intram intr-o manastire rupestra. Facuta in piatra, mai exact in pamant....
Dupa vizita acelei zone, plecam cu autocarul spre orasul Soroca, situat la granita cu Ucraina. Cantarile din autocar si multitudinea de culori de pe dealurile tarii ma linistea enorm.Eram acasa.Acea multitudine de culori, arata ca omaenii locului chiar aveau grija de pamant. DIn pacate visarea in care intram atunci cand vedeam aceste pamanturi, era intrerupta de gropile din strazi. Chiar daca strazile erau late, cateodata chiar nu aveai pe unde sa mergi cu masina fara sa intri intr-o groapa.Ajunsi aici vizitam Cetatea Sorocii, construita de Stefan Cel Mare, si facem cu mana peste Nistru, vecinilor nostri ucraineni...
Aici ne este ghid, nimeni altul, decat directorul muzeului, domnul Nicolae Bulat. Un om genial, credeti-ma, genial. Daca voi pune mana pe acele inregistrari video, le voi pune pe blog..O lectie de isotire povestita cu mult drag, si intr-un stil aparte...Un om ca el, care sa iubeasca cu adevarat ceea ce face, rar gasim. Sa-i dea Dumnezeu sanatate, multi ani inainte, cat ia dat si pana acum....
La cetea Soroca iar se canta si se tipa, iar inauntru se joaca Hora Unirii, se arboreaza drapelul Romaniei. Un fapt care nu fusese niciodata facut, chiar daca langa noi, cei de la S.I.S., ne urmareau...si ne ascultau fiecare rasuflare.....
De aici plecam la muzeul Ostasilor romani din satul Varvareuca ( Floresti,Basarabia). Un muzeu fondat de Victor Tibrigan. Am fost primiti cu bratele deschise, am mancat si am cantat cu mare placere...
Plecam de acolo in graba spre Chisinau cu tot cu "prietenii" nostrii de la S.I.S. care ne-au urmarit doua zile la rand iar pe drum ne despartim de cativa frati din Romania dintre care si Lucian din Suceava....Ajunsi la Chisinau, ne-am despartit de fratii basarabeni, cu zambetul amar..Eram acasa si totusi ne desparteam..Plecam spre Bucuresti, fericiti pentru ca am putut striga din toate puterile indemnul la UNIRE, iar polistii doar ne-au vegheat.
In aceasta excursie de doua zile, am ajuns si la magazninul BUCURIA. La cat de mult iubesc ciocolata, in acel magazin m-am simtit in rai si nu stiam e sa cumpar de acolo. Ciocolata cat vezi cu ochii. Chiar daca am ajuns, am fost singurul cretin din golani care nu a cumparat si pentru acasa..O voi face data viitoare.
Imi pare rau ca acolo nu a venit si :Angela Gramada, Sergiu BrasoveanuIonut din Botosani si Irina..O mare dezamagire am avut-o cu organizarea. Deloc buna..De aceea acum sriu aici pentru a vedea toata lumea. Aceasta actiune a fost ultima in care eu voi fi activ in acest grup de actiune al golanilor. Eu le multumesc tuturor, mai ales celor din SPIRIT ROMANESC Alinei, Ruxandei si mamei ei, pentru deranjul creat pentru a ma simti eu cat mai confortabil...Prin urmare golanilor, va doresc toate cele bune..Pana data viitoare iubiti-va mult....